Proprietatea industrială constituie un factor de dezvoltare tehnică şi de progres economic. Progresul economic presupune reunirea a două condiţii fundamentale : existenţa unui instrument care să stimuleze activitatea inventivă şi care să uşureze schimbul de cunoştinţe tehnice. Brevetul de invenţie constituie acest instrument. Prin dreptul exclusiv pe care-l conferă, brevetul de invenţie oferă inventatorului speranţa de a-şi amortiza investiţiile adesea considerabile pe care le implică transformarea unei invenţii într-un produs sau un procedeu industrializabil şi comercializabil.
Brevetul ca titlu de protecţie
Cuvântul brevet provine din latinescul „brevis” ceea ce înseamnă scurt, puţin, mic.
În Roma antică – nota brevis însemna menţiunile succinte pe care cei însărcinaţi le făceau despre discursurile oratorilor în senat.
Privilegiile – un alt termen folosit pentru recunoaşterea drepturilor de autor în sec. XIV şi XV, urmând apoi perioada în care drepturile referitoare la invenţii sunt denumite patente.
În legea franceză din 1791 apare denumirea de brevet, care va fi preluată şi de legea italiană – 1855, legea spaniolă – 1878, legea portugheză – 1896.
Astăzi patent înseamnă brevet, având semnificaţia de titlu de protecţie a invenţiei.
Convenţia de la Paris din 1883 a folosit pentru prima oară în convenţie internaţională denumirea de brevet.
Reglementarea juridică a brevetelor de invenţie. Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
Conform prevederilor art. 3 din lege, dreptul la brevetul de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.
Brevetul este unicul titlu de protecţie a invenţiilor şi conferă titularului un drept exclusiv, pe toată durata sa de valabilitate (prelungită la 20 de ani), din momentul depozitului cererii de brevet. Brevetul de perfecţionare are durata brevetului principal (pentru restul perioadei de valabilitate în curs), dar nu mai scurtă de 10 ani.
Drepturile patrimoniale ale titularului de brevet se stabilesc prin contract şi, în caz de dezacord între părţi, prin hotărârea Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Subiecţii raporturilor juridice ale dreptului proprietăţii industriale
Legea nr. 64/1991 distinge două categorii de subiecţi de drept :
- subiect individual unic – inventatorul sau succesorul său în drepturi ;
- subiect colectiv – în situaţia în care invenţia a fost creată de mai mulţi inventatori, fiecare având calitatea de coautor a invenţiei. Condiţiile existenţei subiectului colectiv nu diferă de cele prevăzute de lege în cazul dreptului de autor.
Obligaţiile persoanelor fizice titulare de brevet care sunt salarizate cu contract de muncă pentru o misiune inventivă.
– Obligaţia de a informa unitatea în scris despre realizarea invenţiei şi despre stadiul în care s-a ajuns cu ea.
– Obligaţia de a nu divulga invenţia realizată.
– Obligaţia de a achita taxele referitoare la brevet.
Obligaţiile unităţilor titulare de brevet
– Obligaţia de a-l informa pe inventator că renunţă la brevet şi ca urmare acesta poate să-şi breveteze singur invenţia.
– Obligaţia unităţii de a informa pe inventator asupra stadiului în care se află cererea depusă la OSIM pentru obţinerea brevetului de invenţie.
Dacă unitatea va fi titular de brevet de invenţie va avea obligaţia să plătească taxele pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie.
Pentru ca o invenţie să poată fi protejată prin brevet de invenţie, trebuie să îndeplinească 3 condiţii:
a) să fie nouă: Noutatea presupune ca ea să nu fie cunoscută în stadiul tehnicii, care cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.
b) să rezulte dintr-o activitate inventivă: Această condiţie este îndeplinită dacă pentru o persoană de specialitate din acel domeniu invenţia nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.
c) să fie susceptibilă de aplicare industrială: Obiectul invenţiei poate fi folosit cel puţin într-un domeniu de activitate din industrie, agricultură şi poate fi reprodus în aceleaşi caracteristici ori de câte ori este necesar.
Invenţia poate avea ca obiect :
- un produs,
- un procedeu,
- o metodă.
Nu pot fi brevetate invenţii care contravin ordinii publice şi bunelor moravuri. Ceea ce înseamnă că încălcarea acestei dispoziţii imperative duce la nebrevetabilitatea unei invenţii.
Nu sunt considerate invenţii brevetabile : ideile, descoperirile, teoriile ştiinţifice, modelele matematice, programele de calculator în sine, soluţiile cu caracter economic sau de organizare, diagramele, metodele de învăţământ şi instruire, regulile de joc, sistemele urbanistice, planurile şi metodele de sistematizare, fenomenele fizice în sine, reţetele culinare, realizări cu caracter estetic.
Titlurile de protecţie a invenţiilor
În România, protecţia juridică se realizează prin brevet, dar titlul de protecţie mai poate fi certificat de autor sau de inventator. Aceste titluri au rolul de a asigura o ocrotire specifică invenţiei, sau de a asigura drepturile inventatorilor asupra invenţiilor realizate.
Brevetul este titlul eliberat de către O.S.I.M. , care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare , pe durata de valabilitate a acestuia.
Obţinerea brevetului
Această procedură se desfăşoară în faţa OSIM şi cuprinde mai mult etape. Redactarea cererii de eliberare a brevetului – este operaţia de întocmire a înscrisului pretins de lege prin care solicitantul, personal sau prin mandatar solicită OSIM eliberarea brevetului.
Pe lângă cerere, solicitantul va trebui să mai depună descrierea invenţiei, revendicările şi desenele explicative, dacă acestea sunt necesare. Toate aceste documente alcătuiesc depozitul naţional reglementar.
Descrierea inventiei trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele :
- titlul invenţiei, fără a divulga invenţia,
- precizarea domeniului de aplicare a invenţiei,
- prezentarea stadiului anterior al tehnicii în măsura în care solicitantul îl cunoaşte şi îl consideră util pentru înţelegerea invenţiei,
- expunerea invenţiei astfel încât să fie înţeleasă problema tehnică pe care o realizează,
- prezentarea în detaliu a obiectului invenţiei pentru care se solicită protecţie şi modul său de executare şi folosire cât şi indicarea în mod explicit a modului în care invenţia îndeplineşte condiţia de aplicare industrială.
Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenţie şi trebuie să fie depusă la Registratura generală a OSIM fie direct, fie prin poştă – recomandat cu confirmare de primire. Datele conţinute în cererea de brevet sunt confidenţiale până la publicarea acestora de către OSIM, divulgarea lor fără acordul inventatorului fiind interzise indiferent de modalitatea în care persoanele au luat cunoştinţă de ele şi oricare ar fi calitatea lor (mandatar, consilier în proprietate industrială).
Examinarea de fond a cererii de brevet
Condiţii :
– Începerea examinării să fi fost cerută (cererea se poate face la data depozitului cererii de brevet sau separat, într-un termen de 30 de luni de la această dată).
– Să se fi achitat taxa de examinare.
– Să existe dovada plăţii acestei taxe.
Dacă după publicarea cererii o altă persoană cere examinarea în fond, acest fapt se notifică solicitantului. Examinarea cererii de brevet are în vedere următoarele :
- invenţia să fie expusă în descriere, revendicări şi desene suficient de clar, complet şi corect din punct de vedere ştiinţific şi tehnic astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să nu desfăşoare o activitate inventivă.
- să fie invocate priorităţile şi să fie stabilită unitatea inventivă şi brevetabilitatea ei. OSIM are dreptul să ceară solicitantului actele pe care le consideră necesare în legătură cu depozitul constituit sau îndeplinirea condiţiilor de brevetare.
In urma examinării cererii de brevet, în conformitate cu prevederile legii, examinatorul de stat de specialitate întocmeşte un raport de examinare pe baza căruia o comisie de examinare din cadrul OSIM ia o hotărâre, fie de acordare a brevetului de invenţie, fie de respingere.
Perioada de valabilitate a brevetului
Perioada de valabilitate a brevetului exprimă durata de timp în care protecţia legală a invenţiei este actuală. Această durată este reglementată diferit în funcţie de caracterul brevetului. Perioada de valabilitate este de 20 de ani . Perioada de valabilitate începe să curgă de la data constituirii depozitului naţional reglementar.
Cauzele care duc la încetarea valabilităţii brevetului de invenţie sunt cele care determină încetarea drepturilor ce decurg din brevet şi se concretizează în:
A. Cauze de stingere a drepturilor ce decurg din brevetul de invenţie, sunt următoarele:
- expirarea duratei de protecţie,
- renunţarea titularului de brevet.
Expirarea – împlinirea termenului de valabilitate a brevetului .
Renunţarea – manifestarea de voinţă prin care titularul de brevet de invenţie, înainte de expirarea brevetului îşi abandonează dreptul asupra brevetului său. La brevet pot renunţa numai titularii acestuia. Când există mai mulţi titulari, fiecare dintre aceştia trebuie să renunţe expres la dreptul respectiv.
B. Decăderea din drepturile conferite de brevet
Decăderea din drepturi este o consecinţă suportată de titularul de brevet în situaţia în care nu-şi plăteşte taxele legale, datorate anual pentru menţinerea în vigoare a brevetului.
C. Cauze de anulare
Fiind un act juridic, în situaţia în care brevetul nu a fost întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale, acesta poate fi lovit de nulitate.
Transmiterea drepturilor născute din crearea unei invenţii se poate face atât pe cale succesorală legală sau testamentară cât şi prin acte între vii (inter vivos) respectiv prin cesiune sau prin licenţiere.
Loading ...
