Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare

Text actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 14 mai 2009:

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2000;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2001;

- Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001, abrogată prin Legea nr. 571/2003;

- Legea nr. 414/2002, abrogată prin Legea nr. 571/2003;

- Legea nr. 493/2002;

- Legea nr. 76/2003;

- Legea nr. 403/2004;

- Legea nr. 503/2004;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 61/2005;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 201/2005;

- Legea nr. 113/2006;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 87/2006;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2007;

- Legea nr. 162/2009.

CAP. 1

Obiectul legii, înţelesul unor termeni şi categorii de asigurare

ART. 1

Prezenta lege reglementează: organizarea şi funcţionarea societăţilor

comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor

mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum şi a

intermediarilor în asigurări, organizarea şi funcţionarea Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor

care desfăşoară activitatea în sau din România, supravegherea activităţii

intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură

cu acestea.

ART. 2

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele

semnificaţii:

A. Definiţii comune

1. activitatea de asigurare – activitatea exercitată în sau din România, care

desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de

contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune,

activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea

fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;

2. *** Abrogat

3. asigurare – operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul

mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi,

expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un

prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama

celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate;

4. asigurat – persoana care are un contract de asigurare încheiat cu

asigurătorul;

5. asigurător – persoana juridică română autorizată în condiţiile prezentei

legi să exercite activităţi de asigurare, sucursala sau filiala unui asigurător

dintr-un stat terţ, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei

societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la

autoritatea competentă a statului membru de origine;

6. *** Abrogat

7. catastrofă – un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube

substanţiale într-o perioadă scurtă de timp;

8. coasigurare – operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu

acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta;

9. fond de rezervă liber vărsat – totalul sumelor cu care membrii societăţii

mutuale au contribuit la fondurile acesteia;

10. acţionar semnificativ – orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin

intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi

ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10%

din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă acesteia cel

puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor sau

care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii

unui asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare în care

are poziţia semnificativă, după caz;

11. persoane semnificative – membrii consiliului de administraţie şi/sau ai

consiliului director şi/sau ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă,

actuarul, conducătorii activităţilor de asigurări de viaţă şi de asigurări

generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, persoanele desemnate

în funcţii de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite

prin norme emise în aplicarea prezentei legi, după caz, precum şi conducerea

executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări şi membrii

Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii;

11^1. conducerea executivă a asigurătorului/reasigurătorului – persoanele

fizice, cel puţin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/sau

hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau reasigurătorului, este

înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze

activitatea zilnică, precum şi învestite cu competenţa de a angaja răspunderea

asigurătorului sau reasigurătorului; nu intră în această categorie persoanele

care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul

asigurătorului sau reasigurătorului, precum şi cele care conduc sucursale sau

alte sedii secundare. În cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasigurătorilor

din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza

dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoanele

împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în

România asigurătorul sau reasigurătorul;

11^2. conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în

reasigurări – persoana sau, în cazul intermediarilor care au formă juridică de

societate pe acţiuni, persoanele fizice, cel puţin două, dintre care una, potrivit

actelor constitutive şi/sau hotărârilor organelor statutare ale intermediarului în

asigurări şi/sau în reasigurări, este înlocuitoarea de drept a persoanei

împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi

învestite cu competenţa de a angaja răspunderea intermediarului în asigurări

şi/sau în reasigurări; nu intră în această categorie persoanele care asigură

conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul intermediarului în

asigurări şi/sau în reasigurări, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În

cazul sucursalelor intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări din statele

membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de

stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoana/persoanele

împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în

România intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări;

12. portofoliu de asigurări – totalitatea sau o parte din contractele de asigurări

încheiate de un asigurător;

13. prime brute subscrise – primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de

reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi

contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exerciţiul financiar, înainte

de deducerea oricăror sume din acestea;

14. prime nete subscrise – primele brute subscrise din care se deduc sumele

plătite şi de plătit drept prime de reasigurare;

15. prime brute încasate – totalul primelor încasate, inclusiv primele de

reasigurare încasate în perioada de referinţă, înainte de deducerea oricăror sume

din acestea;

16. prime nete încasate – primele brute încasate din care se deduc sumele

plătite drept prime de reasigurare;

17. reasigurare – operaţiunea care constă în preluarea riscurilor cedate de un

asigurător/reasigurător;

18. reţinere proprie – partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului

după deducerea reasigurării;

19. societate mutuală de asigurări – persoană juridică civilă ai cărei asociaţi

sunt deopotrivă asiguraţi şi asigurători.

20. state membre – statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state

aparţinând Spaţiului Economic European;

21. autorităţi competente – autorităţile naţionale care, prin lege sau alte

reglementări, sunt abilitate să supravegheze piaţa asigurărilor;

22. stat terţ – stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al

Spaţiului Economic European;

23. *** Abrogat

24. suport durabil – orice mijloc care permite clientului să stocheze

informaţia adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare,

într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru care a fost furnizată

informaţia şi care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CDROM,

DVD, unităţile centrale ale computerelor pe care poşta electronică este

stocată, cu excepţia site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare

şi reproducere a informaţiei.

B. Definiţii pentru asigurări şi reasigurări

25. stat membru gazdă – statul membru, altul decât statul de origine, în care

asigurătorul sau reasigurătorul îşi desfăşoară activitatea;

26. stat membru de origine – statul membru în care este situat sediul social al

asigurătorului sau al reasigurătorului;

27. asigurător dintr-un stat terţ – asigurător al cărui sediu real se află în

afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene

funcţionează pe baza unei autorizaţii de la autoritatea competentă a statului

membru gazdă. Prin sediu real se înţelege centrul principal de conducere şi de

gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt

adoptate potrivit dispoziţiilor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state;

28. societate-mamă – persoana juridică aflată faţă de o entitate cu

personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una dintre următoarele

situaţii:

a) deţine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;

b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor

de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale şi este

în acelaşi timp acţionar sau asociat al acelei filiale;

c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei filiale la care

este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate

cu persoana juridică respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul

constitutiv al acelei persoane juridice, în situaţia în care legislaţia care

guvernează statutul filialei permite existenţa unor astfel de clauze ori prevederi;

d) este acţionar sau asociat al unei filiale şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca

rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor

de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;

e) este acţionar sau asociat al unei filiale şi controlează singur, în baza unui

acord încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociaţi, majoritatea drepturilor de vot

în acea filială, precum şi orice entitate care, în opinia Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influenţă dominantă asupra unei alte

entităţi;

29. sucursală – agenţia ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice

prezenţă permanentă a unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat

membru trebuie să fie tratată ca o agenţie ori sucursală, chiar dacă prezenţa nu

ia forma unei agenţii sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o

reprezentanţă condusă de personalul acelei entităţi ori de o persoană

independentă care are un mandat permanent de a acţiona în numele şi pentru

acea entitate;

30. interes de participare – drepturi în capitalul social al altor societăţi

comerciale, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături

durabile cu aceste societăţi, sunt destinate să contribuie la activitatea societăţii

comerciale. Deţinerea unei părţi din capitalul social al unei alte societăţi

comerciale se presupune că reprezintă un interes de participare atunci când

depăşeşte un procentaj de 20%;

31. participaţie – deţinerea directă sau prin control a cel puţin 20% din

drepturile de vot ori din capitalul unei societăţi;

32. societate participativă – o entitate care este fie o societate-mamă, fie altă

societate care deţine o participaţie, fie o entitate aflată în legătură cu o altă

entitate printr-o relaţie definită prin:

a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una sau mai multe entităţi

cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori

în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutul acelor entităţi;

b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de administraţie,

conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere ale entităţii în cauză şi

ale uneia sau mai multor entităţi cu care nu are legătură, în cursul anului

financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;

33. societate afiliată – o filială sau o altă societate în care se deţine o

participaţie ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaţie

definită prin:

a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una ori mai multe entităţi

cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau

în temeiul unor prevederi din actele constitutive ori din statutul acelor entităţi;

b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de supraveghere a

entităţii în cauză şi a uneia sau mai multor entităţi cu care nu are legătură, în

cursul anului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;

34. holding de asigurare – o societate-mamă a cărei activitate principală

constă în achiziţionarea şi deţinerea de participaţii în filiale, atunci când aceste

filiale sunt exclusiv sau în principal societăţi de asigurare, societăţi de

reasigurare ori societăţi de asigurare din state terţe, cel puţin una dintre aceste

filiale fiind o societate de asigurare;

35. holding mixt de asigurare – o societate-mamă, alta decât o societate de

asigurare sau de reasigurare, decât o societate de asigurare sau de reasigurare

dintr-o ţară terţă, decât un holding de asigurare sau un holding financiar mixt,

care numără printre filialele sale cel puţin o societate de asigurare sau de

reasigurare;

36. localizarea activelor – existenţa activelor, mobiliare sau imobiliare, întrun

stat membru; activele reprezentate de creanţe sunt considerate situate în

statul membru în care sunt realizabile;

37. congruenţa activelor – acoperirea obligaţiilor subscrise într-o anumită

monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă;

38. legături “strânse” – relaţii existente între două ori mai multe persoane

fizice şi/sau juridice aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) participaţie, care înseamnă deţinerea directă sau indirectă a 20% ori mai

mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi; sau

b) control, care înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială sau o

relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o entitate, aşa cum

sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate

filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă;

c) două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent

printr-o relaţie de control de una şi aceeaşi persoană;

39. reasigurător – persoana juridică autorizată în condiţiile prezentei legi de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de autoritatea competentă a

statului membru de origine, care desfăşoară exclusiv activitate de reasigurare

şi/sau operaţiuni legate de aceasta;

40. sediu – sediul social al unui asigurător, reasigurător, intermediar în

asigurări şi/sau în reasigurări, persoană juridică, precum şi agenţia sau

sucursala acestora, după caz;

41. angajament – obligaţia asumată printr-un contract de asigurare;

42. stat membru al sucursalei – statul membru în care este situată sucursala

care îşi asumă o obligaţie printr-un contract de asigurare;

43. stat membru al angajamentului – statul membru în care asiguratul,

persoană fizică, îşi are reşedinţa sau statul membru în care asiguratul,

persoană juridică, îşi are sediul;

44. stat membru al furnizării de servicii – statul membru al angajamentului,

dacă acesta este asumat de un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în

alt stat membru;

45. filială – entitatea, persoană juridică, aflată faţă de societatea-mamă în

una dintre situaţiile prevăzute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte

sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă, din punct de vedere al

supravegherii consolidate;

46. piaţa reglementată:

a) în cazul unei pieţe situate într-un stat membru – un sistem multilateral,

administrat de către un operator de piaţă, ce reuneşte sau facilitează reunirea

unor terţe părţi care achiziţionează sau vând instrumente financiare – în cadrul

sistemului şi în concordanţă cu regulile nediscreţionare ale acestuia – într-o

manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare

admise să fie tranzacţionate cu respectarea acestor reguli sau sisteme, şi care

este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru şi funcţionează

în conformitate cu cerinţele autorităţii competente din statul membru;

b) în cazul unei pieţe situate într-un stat terţ – o piaţă financiară recunoscută

de statul membru de origine al asigurătorului, care îndeplineşte cerinţe

asemănătoare. Orice instrumente financiare tranzacţionate pe această piaţă

trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacţionate

în cadrul pieţelor reglementate sau în cadrul pieţelor din statul membru

respectiv;

47. suma la risc – diferenţa dintre indemnizaţia de asigurare şi rezerva

matematică stabilită pentru contractele de asigurare care acoperă riscul de

deces;

47^1. actuar – persoana fizică înregistrată în Registrul actuarilor, în

conformitate cu prevederile prezentei legi şi a normelor emise în aplicarea

acesteia, specializată în evaluarea riscului prin metode statistice care, în

domeniul asigurărilor, sunt folosite pentru calcularea primelor, rezervelor

tehnice şi a anuităţilor;

48. reprezentanţe de despăgubiri – unităţi desemnate în fiecare stat membru

de către asigurătorii din România autorizaţi să practice clasa nr. 10 de la lit. B

din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, care au în sarcină

administrarea şi soluţionarea cererilor de despăgubire ca urmare a unui

accident de vehicul;

48^1. organism de compensare – entitate care acordă despăgubiri

persoanelor păgubite ca urmare a unui accident survenit pe teritoriul unui stat

membru, altul decât cel de reşedinţă al persoanei păgubite, provocat de un

autoturism înregistrat şi asigurat pe teritoriul unui stat membru;

49. grup – grupul de societăţi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia

şi entităţile în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deţin o

participaţie, precum şi orice entitate aflată faţă de societatea-mamă în una

dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;

50. tranzacţii intragrup – totalitatea tranzacţiilor pe care o societate de

asigurare şi/sau reasigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii

financiare ori o societate de administrare a investiţiilor din cadrul unui

conglomerat financiar le desfăşoară direct sau indirect cu o altă societate din

cadrul aceluiaşi grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături

strânse cu societăţile din cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligaţiilor

sale, indiferent de natura acestora;

51. conglomerat financiar – un grup în cadrul căruia este îndeplinită una

dintre condiţiile:

a) o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii

se află la conducerea grupului ori cel puţin o filială a grupului este o societate

de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii;

b) atunci când o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate

de investiţii se află la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a

unei entităţi din cadrul sectorului financiar, a unei entităţi care deţine o

participaţie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entităţi aflate

faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;

c) atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o

instituţie de credit sau o societate de investiţii, dar activitatea grupului se

desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din

totalul bilanţului grupului este aferent entităţilor din cadrul sectorului

financiar;

d) cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine sectorului

asigurărilor şi cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine

sectorului bancar sau sectorului de investiţii;

e) atât activităţile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităţilor din

cadrul grupului, cât şi activităţile consolidate din sectorul bancar şi din sectorul

de investiţii ale entităţilor din cadrul grupului sunt semnificative.

Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiţii va fi considerat

conglomerat financiar;

52. holding financiar mixt – o societate-mamă, alta decât o societate de

asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii care, împreună cu

filialele sale, dintre care cel puţin una este o societate de asigurare, o instituţie

de credit sau o societate de investiţii cu sediul social în Uniunea Europeană,

constituie un conglomerat financiar;

53. control – relaţia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaţie similară,

conform uneia dintre relaţiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau

juridică şi o societate;

54. stat membru în care este situat riscul:

a) statul membru în care se află imobilul, atunci când acoperirea prin

contractul de asigurare se referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză şi

bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri sunt asigurate prin acelaşi

contract de asigurare;

b) statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la

vehicule de orice fel;

c) statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau

mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de

asigurare în care sunt încadrate acestea;

d) statul membru în care asiguratul îşi are domiciliul sau, în cazul

asiguratului persoană juridică, statul membru în care îşi are sediul social.

54^1. asigurător cu activitate compozită – asigurător autorizat să desfăşoare

simultan activitate de asigurări de viaţă şi activitate de asigurări generale;

C. Definiţii pentru intermediari

55. intermediari în asigurări – persoanele fizice sau juridice, denumite în

continuare broker de asigurare, asistent în brokeraj, agent de asigurare,

subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfăşoară activitate de

intermediere în asigurări, în schimbul unui/unei comision/remuneraţii, autorizat

sau înregistrat în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de normele emise în

aplicarea acesteia, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară

pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului

de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, după caz;

56. intermediar în reasigurări – persoana fizică sau juridică română

autorizată în condiţiile prezentei legi, denumită în continuare broker de

reasigurare, care intermediază, în schimbul unui/unei comision/remuneraţii, în

principal, activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre

care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări,

conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, după caz;

57. broker de asigurare:

a) persoana juridică română, autorizată în condiţiile prezentei legi, care

negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori

potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi

acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu

regularizarea daunelor, după caz;

b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităţi de

intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii

de a presta servicii;

57^1. asistenţi în brokeraj – persoane fizice sau juridice care în baza unui

contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare primesc o

împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj al acestuia şi, sub

acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză,

trebuie să întreprindă anumite activităţi necesare pentru ducerea la îndeplinire

a mandatului de brokeraj;

57^2. mandat de brokeraj – contractul dintre un asigurat sau un potenţial

asigurat, în calitatea de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau de

reasigurare, în calitate de mandatar, prin care se încredinţează mandatarului

negocierea sau încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare,

acordarea de asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură

cu regularizarea daunelor, după caz;

57^3. broker în asigurări/reasigurări – persoană fizică, atestată profesional în

conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi şi care

îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei relaţii contractuale cu un broker

de asigurare/reasigurare;

58. agent de asigurare – persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza

autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele şi în contul

asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare

cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să

aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare şi/sau de

reasigurare;

58^1. subagenţi – persoane fizice, altele decât conducătorul agentului de

asigurare persoană juridică, care au calitatea de angajaţi cu contract de muncă

cu persoana juridică şi care acţionează în numele acesteia;

58^2. agent de asigurare subordonat – persoana fizică sau juridică ce, pe

lângă activitatea sa profesională principală, intermediază în numele şi în contul

unuia sau mai multor asigurători produse de asigurare care sunt

complementare la produsele furnizate de instituţiile de credit şi instituţiile

financiare nebancare care acţionează într-o piaţă reglementată;

59. stat membru de origine al intermediarului:

a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică – statul membru în

care este situată reşedinţa acestuia şi în care îşi desfăşoară activitatea;

b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică – statul membru în

care este situat sediul social sau, în cazul în care legislaţia statului respectiv nu

prevede existenţa unui sediu social, statul membru în care este situat sediul

central;

60. stat membru gazdă al intermediarului – statul membru, altul decât statul

membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări îşi

desfăşoară activitatea în baza dreptului la stabilire şi a libertăţii de a presta

servicii;

61. sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări -

dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau

în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicită să desfăşoare,

parţial sau total, activitatea de asigurare ori de reasigurare;

62. activitatea de intermediere în asigurări – activitatea de introducere,

propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii încheierii contractelor

de asigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea

unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi

considerate activităţi de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt

îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acţionează

sub responsabilitatea asigurătorului.

Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în asigurări nici următoarele:

furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi

profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea

încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui

asigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;

63. activitatea de intermediere în reasigurări – activitatea de introducere,

propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii încheierii contractelor

de reasigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea

unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi

considerate activităţi de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt

îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care

acţionează sub responsabilitatea reasigurătorului.

Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări nici

următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte

activităţi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor

în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor

unui reasigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;

64. bancassurance – activitatea de intermediere a produselor de asigurări

care sunt complementare la produsele instituţiilor de credit şi instituţiilor

financiare nebancare, desfăşurată prin reţeaua acestor instituţii în condiţiile

prevăzute prin norme emise în aplicarea prezentei legi;

65. locul obişnuit de staţionare – teritoriul statului în care vehiculul este

înmatriculat sau:

- în cazul în care nu se solicită înmatriculare pentru un anumit tip de

vehicule, dar vehiculul deţine plăcuţe de asigurare sau un semn distinctiv

similar plăcuţei de înmatriculare, teritoriul statului în care a fost emisă plăcuţa

de asigurare ori a fost emis semnul; sau

- în cazul în care nici plăcuţa de înmatriculare, nici plăcuţa de asigurare şi

nici semnul distinctiv nu se cere pentru un anumit tip de vehicule, teritoriul

statului în care persoana care deţine vehiculul îşi are reşedinţa permanentă.

ART. 3

(1) Activitatea de asigurare se grupează în:

a) asigurări de viaţă;

b) asigurări generale.

(2) Un asigurător poate desfăşura numai una dintre cele două categorii de

asigurări prevăzute la alin. (1).

(2^1) De la prevederile alin. (2) fac excepţie asigurătorii cu activitate

compozită, autorizaţi până la data de 31 decembrie 2005, precum şi asigurătorii

autorizaţi să desfăşoare activitatea de asigurare în conformitate cu prevederile

art. 12 alin. (11), fără ca aceştia din urmă să fie consideraţi ca desfăşurând

activitate compozită.

(3) Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la alin. (1) sunt

stabilite în anexa nr. 1.

(4) Activitatea de reasigurare se grupează în:

a) reasigurări de viaţă;

b) reasigurări generale;

c) reasigurări de viaţă şi generale, denumite reasigurări compozite.

CAP. 2

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

ART. 4

(1) Punerea în executare a prezentei legi, supravegherea şi controlul

respectării dispoziţiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în

scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de

asigurare în România.

(2) Se înfiinţează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate

administrativă autonomă de specialitate, autofinanţată, cu personalitate

juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti, care îşi exercită atribuţiile potrivit

prevederilor prezentei legi.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îşi poate deschide reprezentanţe

în orice altă localitate de pe teritoriul României.

(4) Pentru nevoile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ale

reprezentanţelor sale pe care aceasta le înfiinţează, Guvernul şi, după caz,

autorităţile administraţiei publice locale vor atribui acesteia în administrare

imobilele necesare – terenuri şi clădiri – din domeniul public de interes naţional

sau local, după caz, în termen de 60 de zile de la data cererii. Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor poate utiliza propriile venituri pentru construirea,

achiziţionarea sau închirierea unor imobile corespunzătoare, conform

prevederilor legale în vigoare.

(5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este condusă de un consiliu

format din 7 membri, dintre care un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi.

(6) Structura organizatorică şi de personal a Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, atribuţiile de conducere, de execuţie şi de control ale personalului

său se stabilesc prin regulamentele de organizare şi funcţionare adoptate de

Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor

prezentei legi.

(7) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt numiţi

de Parlament, în şedinţa comună a celor două Camere, la propunerea

comisiilor reunite, respectiv Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi

piaţă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera

Deputaţilor. Preşedintele şi vicepreşedinţii se nominalizează pe funcţii în lista

de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.

(8) Numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

se face de pe lista comună propusă de Comisia pentru buget, finanţe, activitate

bancară şi piaţă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci

din Camera Deputaţilor.

(9) Revocarea din funcţie a unui membru al Consiliului Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor se face la propunerea comisiilor reunite ale

Parlamentului, respectiv Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi

piaţă de capital din Senat şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din Camera

Deputaţilor, în şedinţa comună a celor două Camere, dacă acesta încetează să

îndeplinească condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau dacă

se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcţiei sale.

(9^1) Nici un membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

nu va fi schimbat din funcţie din alte motive sau prin altă procedură decât cea

prevăzută la alin. (9).

(10) Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reînvestit.

(11) Primii membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

vor fi numiţi pentru mandate cu durate diferite, astfel încât în fiecare an să

expire mandatul unuia dintre ei.

(12) Preşedintele va fi numit pentru un mandat de 5 ani, iar vicepreşedintele

pentru un mandat de 4 ani.

(13) Membrii ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcţie până la

numirea succesorilor lor.

(14) În cazul imposibilităţii definitive de exercitare a mandatului de către unul

dintre membri, comisiile parlamentare menţionate la alin. (8) vor propune

persoana care urmează să fie numită de Parlament pentru durata restantă a

mandatului.

(15) Se consideră imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice

împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durată de 90 de zile

consecutive.

(16) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie cetăţeni români cu domiciliul în România, cu o bună reputaţie şi

pregătire profesională şi o vechime de cel puţin 5 ani în activitatea financiarbancară

şi/sau de asigurări şi reasigurări;

b) să nu fie membri ai vreunui partid politic pe perioada exercitării

mandatului;

c) să nu exercite o altă profesie sau să nu ocupe o funcţie publică sau privată,

cu excepţia activităţii didactice în învăţământul superior;

d) să nu fie membri în consiliile de administraţie sau în comisiile de cenzori

ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, sau acţionari semnificativi ai acestora;

e) să nu fi fost declaraţi faliţi sau să nu fi făcut parte din conducerea unei

societăţi de asigurare sau financiar-bancare, care, sub orice formă, şi-a încetat

activitatea şi nu şi-a respectat obligaţiile faţă de terţi;

f) să nu aibă cazier judiciar.

(17) Calitatea de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor încetează în următoarele situaţii:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit, cu respectarea condiţiilor

prevăzute la alin. (13);

b) prin demisie;

c) prin revocarea de către Parlament conform prevederilor alin. (9) şi (9^1);

d) la apariţia unei incompatibilităţi sau a unui impediment dintre cele

prevăzute la alin. (16);

e) prin înlocuire, conform alin. (14).

(18) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au

obligaţia să notifice de îndată, în scris, Parlamentului apariţia oricăreia dintre

situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (16); până la decizia

Parlamentului membrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

este suspendat de drept.

(18^1) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum

şi personalul acesteia, însărcinat să exercite atribuţii de supraveghere, nu

răspund civil ori penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constată

îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu bunăcredinţă

şi fără neglijenţă, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în

condiţiile legii, a atribuţiilor de supraveghere.

(19) Preşedintele este reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de

drept public şi în raporturi de drept comun.

(20) În cazul imposibilităţii temporare de exercitare a prerogativelor

preşedintelui, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor revine

unuia dintre vicepreşedinţii acesteia, desemnat de preşedinte.

(21) Dacă atât preşedintele, cât şi vicepreşedinţii se află în imposibilitate de

exercitare a prerogativelor, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor va fi asigurată de decanul de vârstă dintre ceilalţi 4 membri.

(22) Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor deliberează valabil în

prezenţa a cel puţin 4 dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa

acestuia, unul dintre vicepreşedinţi.

(23) Hotărârile sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi, iar în

caz de balotaj, votul preşedintelui sau, în absenţa acestuia, cel al

vicepreşedintelui care conduce dezbaterile este decisiv.

(24) Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toţi membrii Consiliului

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, membrii care au votat împotrivă şi cei

absenţi putându-şi consemna opinia separată în procesul-verbal al şedinţei

respective.

(24^1) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor îşi

exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod

solidar, cu excepţia situaţiei în care au votat împotriva unei hotărâri şi au

consemnat opinia separată în procesul-verbal.

(25) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor efectuează schimburi de

informaţii cu autorităţile competente din statele membre, în vederea

îmbunătăţirii activităţii de supraveghere, în condiţiile în care informaţiile vor fi

supuse condiţiilor de confidenţialitate stabilite în normele emise în aplicarea

prezentei legi.

(25^1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor încheie memorandumuri de

colaborare cu autorităţi similare privind schimbul informaţiilor confidenţiale,

necesare activităţii de supraveghere, memorandumuri care să stipuleze că

divulgarea acelor informaţii publicului se face doar cu acordul explicit al

acelor autorităţi sau, în cazurile specificate, doar pentru scopurile pentru care

autorităţile respective şi-au dat acordul.

(25^2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate încheia acorduri de

cooperare cu autorităţi din state terţe numai dacă informaţiile trimise către

acele autorităţi beneficiază de acelaşi nivel de confidenţialitate cu care Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor tratează acele informaţii în România, în

conformitate cu legislaţia naţională.

(25^3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să coopereze cu

Comisia Europeană în vederea furnizării către aceasta a informaţiilor necesare

întocmirii raportului prevăzut la art. 40 din Directiva nr. 92/49/EEC.

(25^4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cooperează permanent cu

Comisia Europeană în vederea îmbunătăţirii supravegherii activităţii de

asigurare.

(25^5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Comisia

Europeană asupra dificultăţilor apărute prin aplicarea prezentei legi, precum şi

asupra oricăror bariere care pot să apară în detrimentul activităţii

asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare

autorizaţi sau stabiliţi în România, în comparaţie cu sucursalele aflate în afara

teritoriului României.

(25^6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Europeană

analizează în timp util aceste dificultăţi în vederea unei soluţionări

corespunzătoare.

(26) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 5, Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor adoptă avize, norme, decizii şi circulare, sub

semnătura preşedintelui, după deliberare în şedinţe, ţinute conform dispoziţiilor

alin. (22) – (24), cu respectarea prevederilor alin. (28);

(27) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme care sunt puse în

aplicare prin ordin al preşedintelui, iar actele individuale sunt deciziile şi

avizele.

(28) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consultă colegiul alcătuit din

reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale operatorilor de pe piaţa de asigurări.

(29) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are în structura sa personal de

specialitate compus din economişti, jurişti, experţi contabili, actuari,

statisticieni, matematicieni, ingineri, informaticieni, medici, precum şi din alte

persoane calificate în domeniul asigurărilor şi finanţelor.

(30) Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor stabileşte prin decizie

salarizarea membrilor săi şi a personalului de specialitate, având în vedere

nivelul remuneraţiei acordate unor posturi similare de pe piaţa de asigurări.

ART. 5

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privesc

domeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra acestui domeniu, inclusiv

reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, după consultarea cu

asociaţiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce priveşte

reglementările contabile, şi după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a

Ministerului Finanţelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele

administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare;

a^1) stabileşte obiectivele, organizarea şi funcţionarea activităţii de audit

public intern;

b) autorizează asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/sau de

reasigurare să desfăşoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv

intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări, după caz, şi aprobă orice

modificare a documentelor sau condiţiilor pe baza cărora s-a acordat această

autorizare; prin documente se înţelege statutul şi/sau actul constitutiv al

societăţii, studiul de fezabilitate şi, numai în cazul persoanelor semnificative,

organigrama şi/sau regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi orice

alte acte stabilite prin normele de autorizare, emise în aplicarea prezentei legi.

Aprobarea modificărilor, inclusiv în cazul persoanelor menţionate la lit. d), se

solicită în cel mult 10 zile calendaristice de la adoptarea hotărârii ori deciziei

privind modificarea documentelor sau a condiţiilor;

b^1) aprobă, pentru înregistrarea ca asigurător/reasigurător la oficiul

registrului comerţului, fondatorii, acţionarii direcţi şi/sau indirecţi, în baza

prevederilor normelor emise în aplicarea prezentei legi;

c) autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege şi

încasează ca venituri proprii o contribuţie procentuală din valoarea primelor

brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării

supravegherii şi controlului activităţii de asigurări obligatorii, în condiţiile

prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

d) aprobă şi, după caz, retrage aprobarea, în condiţiile legislaţiei în vigoare

şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, pentru persoanele semnificative ale

asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare şi

avizează şi, după caz, retrage avizul, pentru membrii Consiliului director al

Fondului de protecţie a victimelor străzii;

e) aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/reasigurător/broker de

asigurare şi/sau de reasigurare autorizat în România, în condiţiile prezentei legi

şi ale normelor emise în aplicarea acesteia. Aprobarea se dă, de la data

depunerii documentaţiei complete, în termen de 90 de zile pentru

asigurători/reasigurători şi în termen de 45 de zile pentru brokerii de asigurare

şi/sau de reasigurare;

f) aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăţilor de

asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt

asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe

teritoriul Uniunii Europene, după consultarea autorităţii competente a statului

membru al sucursalei, precum şi pentru sucursalele din România ale

asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene, în condiţiile prezentei

legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;

g) aprobă, la cererea asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de

asigurare şi/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, după caz, încetarea

activităţii, după verificarea situaţiei financiare a acestora;

h) supraveghează situaţia financiară a

asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare,

precum şi activitatea altor intermediari în asigurări şi/sau în reasigurări,

persoane fizice sau juridice, conform prevederilor prezentei legi şi ale normelor

emise în aplicarea acesteia, inclusiv a sucursalelor acestora stabilite pe

teritoriul altor state membre, în conformitate cu dreptul de stabilire, după

consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei;

h^1) în vederea aplicării principiilor de supraveghere prudenţială şi

preventivă, exercită un control permanent asupra activităţii asigurătorilor,

reasigurătorilor şi a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare prin analiza

şi evaluarea, prin direcţiile de specialitate la sediul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, a informaţiilor cuprinse în rapoartele, informările şi documentele

transmise acesteia în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale normelor

emise în aplicarea acesteia, precum şi în conformitate cu avizele şi deciziile

emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

h^2) în vederea protejării intereselor asiguraţilor şi a potenţialilor asiguraţi,

efectuează controale periodice sau inopinate la sediile asigurătorilor,

reasigurătorilor şi ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări,

persoane juridice, face investigaţii detaliate privind condiţiile de desfăşurare a

activităţii de către aceştia, între altele prin colectarea de informaţii şi

solicitarea de documente privind activitatea lor;

h^3) în vederea asigurării unei pregătiri profesionale unitare a persoanelor

care lucrează în domeniul asigurărilor, aprobă, în conformitate cu prevederile

prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia şi prin hotărâri

adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, programa

cursurilor şi tematica examenelor de absolvire pentru entităţile care

organizează astfel de cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare

profesională, postliceală sau postuniversitară, inclusiv pentru profesia de

actuar, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior acreditate de Ministerul

Educaţiei şi Cercetării, precum şi cerinţele minime de abilitare a lectorilor

pentru aceste cursuri;

h^4) înfiinţează şi coordonează Institutul de Management în Asigurări,

constituit ca persoană juridică de drept privat, nonprofit;

i) asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităţilor prevăzute în

norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a următoarelor

entităţi:

1. orice societate de asigurare care este o societate participativă în cel puţin

o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare

dintr-un stat terţ;

2. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un

holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare

dintr-un stat terţ;

3. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de

asigurare;

j) solicită prezentarea de informaţii şi documente, inclusiv cu caracter

statistic, referitoare la activitatea de asigurare, managementul acestei activităţi

şi conducerea executivă a acesteia, atât de la asigurători, reasigurători,

intermediari în asigurări şi/sau în reasigurări, cât şi de la oricare altă

persoană, fizică sau juridică, care are legătură directă ori indirectă cu

activitatea acestora, inclusiv informaţii referitoare la bazele tehnice utilizate

pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice;

k) ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu

respectarea normelor prudenţiale specifice;

l) aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară,

reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor şi reasigurătorilor,

precum şi a/al sucursalelor şi filialelor acestora;

l^1) îndeplineşte calitatea de administrator al Fondului de garantare;

m) aplică măsurile de sancţionare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu

exercitarea unei influenţe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu

principiile de conducere prudenţială a activităţii asigurătorilor, stabilite prin

norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

n) primeşte şi răspunde la toate sesizările şi reclamaţiile privind activitatea

asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în

reasigurări;

o) aprobă propriul buget de venituri şi cheltuieli;

p) participă, în calitate de membru, la comitetele sau organismele specifice

domeniului asigurărilor de pe lângă Comisia Europeană, la asociaţiile

internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în asigurări şi reprezintă

România la conferinţe şi întâlniri internaţionale;

q) informează autorităţile competente din statele membre pe teritoriul cărora

sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare

şi/sau de reasigurare ori a agenţilor de asigurare români sau unde se prestează

de către aceştia servicii, despre orice măsuri sancţionatorii luate împotriva

acestora, inclusiv despre retragerea autorizaţiei de funcţionare;

r) deschide şi menţine Registrul asigurătorilor/reasigurătorilor şi

intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, precum şi Registrul

actuarilor, ale căror formă şi conţinut sunt stabilite prin norme emise în

aplicarea prezentei legi;

s) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.

ART. 6

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu poate dezvălui informaţii

obţinute în timpul exercitării atribuţiilor sale.

(2) Obligaţia de confidenţialitate prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în

care informaţia este dată:

a) cu acordul scris al asigurătorului implicat;

b) la solicitarea instanţei judecătoreşti;

c) în interesul asiguraţilor.

d) în baza schimbului de informaţii, a memorandumurilor de colaborare sau

a acordurilor de cooperare, conform condiţiilor stabilite la art. 4 alin. (25),

(25^1) şi (25^2).

ART. 7

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va prezenta Parlamentului,

respectiv Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital

din Senat şi Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor, în

termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exerciţiu financiar, un raport asupra

pieţei asigurărilor din România, precum şi o informare privind activităţile

desfăşurate.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va edita şi va publica un raport

informativ anual asupra pieţei de asigurări şi asupra instituţiilor şi organismelor

acesteia, cu respectarea prevederilor art. 6.

ART. 8

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme în aplicarea

prevederilor prezentei legi, precum şi norme prudenţiale specifice, conform

practicilor în asigurări.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii sau, după caz,

circulare, prin care:

a) impune interdicţii, acordă, suspendă sau retrage autorizaţii;

b) modifică sau revocă condiţii, cerinţe sau termeni impuşi de aceasta prin

actele sale;

c) aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor

de asigurare şi/sau de reasigurare;

d) aprobă transferul de portofoliu de asigurări;

e) înregistrează şi aprobă actuarii;

f) aprobă, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi, la

asigurătorii/reasigurătorii autorizaţi, inclusiv la cei ale căror acţiuni sunt

tranzacţionate pe o piaţă bursieră, persoanele fizice sau juridice care doresc să

devină acţionari semnificativi direct şi/sau indirect, după caz, care doresc să îşi

majoreze drepturile de vot ori a poziţiei de acţionar semnificativ direct sau

indirect, care doresc să renunţe la calitatea de acţionar semnificativ direct sau

indirect sau să îşi diminueze drepturile sale de vot ori a poziţiei de acţionar

semnificativ direct sau indirect, după ce a fost aprobată intenţia acestora de a

deveni acţionari semnificativi, de a-şi majora cota de participare, de renunţare

la calitatea de acţionar semnificativ sau de diminuare a cotei de participare;

g) aprobă criteriile şi condiţiile de înscriere în Corpul experţilor în asigurări,

care funcţionează pe lângă ea, precum şi statutul acestuia;

h) stabileşte salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor şi a personalului său, cu respectarea dispoziţiilor art. 4;

h^1) actualizează nivelul taxei de autorizare pentru asigurători sau

reasigurători;

h^2) stabileşte/precizează alte obiective de interes şi/sau instituie obligaţii

privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări

şi/sau în reasigurări, Fondului de protecţie a victimelor străzii şi a entităţilor

care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională;

i) exercită de la sediul său, prin direcţiile de specialitate, un control

permanent, prin analizarea datelor şi informaţiilor cuprinse în rapoartele şi

informările periodice şi anuale, precum şi a documentelor prin care se solicită

aprobarea prealabilă a modificărilor la condiţiile iniţiale de autorizare, asupra

activităţii asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau

în reasigurări, şi dispune efectuarea acţiunilor de control periodic sau inopinat

la sediile acestora;

j) dă dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii, informaţii şi

audieri;

k) constată şi aplică sancţiuni, ca urmare a controlului permanent, periodic

sau inopinat, asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări

şi/sau în reasigurări, acţionarilor semnificativi ori persoanelor semnificative ale

acestora sau Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii

ori conducerii entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi

perfecţionare profesională pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a

normelor, deciziilor şi avizelor emise de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor;

k^1) toate deciziile de sancţionare vor cuprinde justificarea legală a aplicării

acestora şi vor fi comunicate persoanelor fizice sau juridice împotriva cărora sa

dispus sancţiunea. În deciziile de sancţionare se vor menţiona şi dreptul de

contestare de către persoanele în cauză a măsurilor sancţionatorii dispuse,

termenul până la care se poate depune contestaţia, precum şi autoritatea sau

instanţa către care trebuie adresată contestaţia;

l) aplică alte măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

(3) Avizele sunt acte prin care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

formulează răspunsuri oficiale la chestiuni privind activitatea de asigurare sau

care au implicaţii asupra acesteia.

(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor face precizări sau clarificări la

probleme de interes comun pentru toţi asigurătorii, reasigurătorii sau

intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, prin emiterea unor circulare.

Circularele nu instituie obligaţii şi în baza lor nu se pot constata sau aplica

sancţiuni.

ART. 9

(1) Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în

conformitate cu atribuţiile prevăzute în prezenta lege vor fi publicate în

Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Deciziile, avizele şi circularele nu sunt supuse publicării, cu excepţia

celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a), c), d) şi h^1).

ART. 10

(1) Constituie venit propriu la bugetul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor:

a) taxele şi majorările prevăzute la art. 13 şi 36;

a^1) sumele provenite, potrivit legii, din amenzi contravenţionale;

b) veniturile provenite din donaţii, publicaţii şi din alte surse legale;

b^1) contribuţia prevăzută la art. 5 lit. c).

(2) Excedentul bugetului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se

reportează în anul următor.

(3) Disponibilităţile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pot fi plasate în

instrumente purtătoare de dobândă la Trezoreria Statului şi la instituţii de

credit, în instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale

administraţiei publice locale, precum şi în alte plasamente sau alocări stabilite

prin legislaţia în vigoare.

CAP. 3

Autorizarea asigurătorilor/reasigurătorilor

ART. 11

(1) Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:

a) persoane juridice române, constituite ca societăţi pe acţiuni şi/sau societăţi

mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit

procedurii reglementate la art. 12;

b) asigurători sau reasigurători autorizaţi în statele membre, care desfăşoară

activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate

cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii;

c) sucursale aparţinând unor societăţi-mamă guvernate de legi dintr-un stat

terţ, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii

prevăzute la art. 12 şi cu respectarea condiţiilor stabilite potrivit cap. III^2;

d) filiale ale unor asigurători sau reasigurători din state terţe, autorizaţi de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii reglementate la

art. 12;

e) asigurători sau reasigurători care adoptă forma de companie europeană

pe acţiuni (SE – Societas Europaea).

(2) Un asigurător nu poate fi înregistrat în registrul comerţului fără avizul

prealabil în vederea înregistrării emis de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor.

ART. 12

(1) Cererea de autorizare pentru desfăşurarea activităţii de asigurare va fi

transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în formatul şi însoţită de

documentele prevăzute de legislaţia în domeniu.

(2) În cazul în care consideră necesar, Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor poate solicita informaţii suplimentare, poate desfăşura investigaţii

proprii sau cu sprijinul altor autorităţi competente ori poate să folosească

informaţii provenite din alte surse.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării

autorizaţiei necesare desfăşurării activităţii de asigurare sau asupra respingerii

cererii de autorizare, în termen de 4 luni de la data depunerii documentaţiei

complete.

(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizaţia

menţionată la alin. (3) în cazul îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:

a) întocmirea pentru toate riscurile dintr-o clasă, iar în situaţia în care

asigurătorul doreşte să acopere numai anumite riscuri incluse în acea clasă,

doar pentru acele riscuri, a unui studiu de fezabilitate care va cuprinde cel puţin

următoarele informaţii şi documente:

1. natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asigurătorul îşi propune să

le acopere;

2. metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea rezervelor tehnice;

3. principiile programului de reasigurare şi lista cu reasigurătorii, în

conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

4. componentele fondului de siguranţă, în conformitate cu normele emise în

aplicarea prezentei legi;

5. resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor şi, în cazul asigurării

prevăzute în anexa nr. 1 lit. B clasa nr. 18, resursele de care dispune

asigurătorul pentru acordarea asistenţei;

6. primele trei exerciţii financiare, studiul de fezabilitate care va cuprinde şi:

a) estimarea cheltuielilor aferente conducerii executive şi a celor aferente

funcţiilor de conducere specifice domeniului asigurărilor;

b) estimarea primelor şi a daunelor;

c) bugetul de venituri şi cheltuieli;

d) estimarea resurselor financiare necesare constituirii rezervelor tehnice şi a

marjei de solvabilitate;

7. un sistem de tehnologie a informaţiei adecvat derulării optime a activităţii

de asigurare pe care îşi propune să o practice, conform celor solicitate la pct. 1,

în conformitate cu normele privind autorizarea asigurătorilor, emise în

aplicarea prezentei legi;

b) în cazul practicării clasei de asigurări generale nr. 18 – Asigurări de

asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor

de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă, studiul de fezabilitate

prevăzut la lit. a) cuprinde, pentru această clasă, şi următoarele informaţii:

1. dovezi privind existenţa personalului calificat;

2. dovezi privind dotarea cu echipamentul tehnic adecvat;

3. reţeaua de asistenţă ce urmează a fi folosită pentru îndeplinirea

obligaţiilor aferente acestei clase de asigurări;

c) din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că societatea dispune de marja

de solvabilitate minimă;

d) capitalul social vărsat de către solicitant în contul unei bănci autorizate de

Banca Naţională a României sau, în cazul unei societăţi mutuale, fondul de

rezervă liberă vărsat în conformitate cu prevederile legale din domeniu;

e) numele societăţii nu induce în eroare publicul;

f) societatea va desfăşura exclusiv activitate de asigurare;

g) în cazul unui asigurător străin, solicitantul trebuie să demonstreze că este

legal constituit în ţara de origine;

h) asigurătorii care solicită autorizarea pentru clasa nr. 10 de la lit. B din

anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, trebuie să numească un

reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru.

i) *** Abrogată

(4^1) Condiţiile generale şi specifice ale poliţelor de asigurare, valoarea

primelor de asigurare, modul de calcul al primelor sau formularele şi alte

documente pe care un asigurător intenţionează să le utilizeze în relaţiile sale cu

asiguraţii nu sunt supuse aprobării prealabile sau informărilor sistematice.

(4^2) Având în vedere principiile de supraveghere prudenţială, Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor poate solicita, cu respectarea prevederilor alin.

(4^1), informaţii privind bazele tehnice ale calculelor privind primele şi

rezervele tehnice, în vederea verificării conformării acestora cu principiile

actuariale.

(4^3) Autorităţile competente ale statelor membre vor fi consultate de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor înainte de a emite o autorizaţie de

funcţionare pentru un asigurător/reasigurător aflat în una dintre următoarele

situaţii:

a) este o filială a unui asigurător/reasigurător autorizat într-un alt stat

membru;

b) este o filială a unei societăţi de asigurare-mamă a unui

asigurător/reasigurător autorizat într-un alt stat membru;

c) este controlat de aceeaşi persoană fizică sau juridică de care este controlat

un asigurător sau reasigurător în respectivul stat membru.

(4^4) Autorităţile competente care supraveghează instituţiile de credit sau

societăţile de servicii şi investiţii financiare dintr-un stat membru vor fi

consultate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor înainte de a emite o

autorizaţie de funcţionare pentru un asigurător/reasigurător care se află în una

dintre următoarele situaţii:

a) este o filială a unei instituţii de credit sau a unei societăţi de servicii şi

investiţii financiare autorizate în Uniunea Europeană; sau

b) este o filială a unei companii de asigurare mamă a unei instituţii de credit

sau a unei societăţi de servicii şi investiţii financiare autorizate în Uniunea

Europeană; sau

c) este controlat de aceeaşi persoană, fizică sau juridică, ce controlează o

instituţie de credit sau o societate de servicii şi investiţii financiare autorizată în

Uniunea Europeană.

(4^5) Autorităţile competente menţionate la alin. (4^3) şi (4^4) vor fi

consultate atât pentru evaluarea acţionarilor, cât şi a reputaţiei şi a experienţei

persoanelor semnificative implicate în conducerea unei alte entităţi din cadrul

aceluiaşi grup.

(4^6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va putea solicita autorităţilor

competente în cauză orice informaţii considerate relevante despre acţionariatul

unui asigurător/reasigurător sau despre reputaţia şi experienţa persoanelor

semnificative ale acestuia, atât în vederea emiterii unei autorizaţii de

funcţionare, cât şi în ceea ce priveşte evaluarea permanentă a modului de

desfăşurare a activităţii acelui asigurător/reasigurător, în conformitate cu

prevederile legislaţiei în vigoare.

(5) Pentru asigurătorii din statele terţe se adaugă următoarele cerinţe:

a) sucursalele aparţinând societăţilor de asigurare, societăţilor de

reasigurare, precum şi societăţilor mutuale cu sediul social în state terţe deţin

pe teritoriul României active în valoare de cel puţin jumătate din fondul de

siguranţă prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau reasigurătorii

persoane juridice române;

b) sucursalele aparţinând societăţilor de asigurare, societăţilor de

reasigurare, precum şi societăţilor mutuale cu sediul social în state terţe

constituie pe teritoriul României un depozit iniţial drept garanţie la o instituţie

de credit autorizată de Banca Naţională a României, în valoare de o pătrime din

fondul de siguranţă prevăzut la data autorizării pentru asigurătorii sau

reasigurătorii persoane juridice române.

(6) Autorizaţia acordată unui asigurător de către Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor este valabilă pe întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al

statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în conformitate cu dreptul de

stabilire şi cu libertatea de a presta servicii.

(7) Autorizaţia se acordă pentru toate riscurile dintr-o clasă de asigurare,

exceptând situaţia în care asigurătorul doreşte să acopere numai anumite

riscuri incluse în clasa respectivă.

(7^1) Asigurătorul care solicită autorizaţie pentru o nouă clasă de asigurări

sau extinderea la unele ori la toate riscurile acoperite de aceeaşi clasă de

asigurări trebuie să prezinte pentru aceste situaţii studiul de fezabilitate

prevăzut la art. 12 alin. (4) lit. a) – c) şi, după caz, numele persoanelor

prevăzute la lit. h), precum şi alte documente şi informaţii, în conformitate cu

prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi.

(8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizaţia pentru

grupele de clase menţionate la lit. C din anexa nr. 1, dacă asigurătorul solicită

aceasta şi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în lege.

(9) Autorizaţia acordată pentru o clasă sau un grup de clase este valabilă şi

pentru a subscrie riscuri suplimentare dintr-o altă clasă, dacă se îndeplinesc

condiţiile prevăzute la lit. D din anexa nr. 1.

(10) *** Abrogat

(11) Asigurătorii autorizaţi să practice asigurări de viaţă pot, de asemenea,

să primească autorizaţie pentru clasele 1 şi 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1.

Asigurătorii autorizaţi să practice asigurări generale, dar numai pentru clasele

1 şi 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1, au dreptul să primească autorizaţie de

funcţionare şi pentru categoria asigurării de viaţă.

(12) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va respinge cererea de

autorizare în cazul neîndeplinirii cerinţelor prevăzute la alin. (4) şi (5), precum

şi atunci când constată una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

a) documentaţia prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile

legale în vigoare;

b) din documentaţia prezentată rezultă că:

1. asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile

prezentei legi;

2. acţionarii şi persoanele semnificative nu îndeplinesc condiţiile şi criteriile

prevăzute de legislaţia în vigoare;

3. necesitatea asigurării unui management prudenţial al asigurătorului nu

este satisfăcută în raport cu calificarea acţionarilor şi a membrilor, în mod

direct sau indirect;

c) analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate

asigura realizarea obiectivelor stabilite şi în condiţii compatibile cu

reglementările privind practica prudenţială, care să protejeze în mod adecvat

asiguraţii;

d) există o formă de asociere prin intermediul căreia acţionariatul, până la

ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoştinţă Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor;

e) sistemul de tehnologie a informaţiei de care dispune nu este adecvat

derulării optime a activităţii de asigurare pe care îşi propune să o practice;

f) nu pot deţine, direct şi/sau indirect, calitatea de acţionar, precum şi cea de

persoană semnificativă a unui asigurător sau reasigurător persoanele

nominalizate în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001

pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul

finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, cu

modificările ulterioare, precum şi în lista întocmită în conformitate cu

prevederile art. 5 din această ordonanţă de urgenţă.

(13) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunica solicitantului

motivele respingerii cererii de autorizare.

(14) Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor persoana implicată poate face plângere la Curtea de Apel

Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.

(15) Prin decizia de acordare a autorizaţiei emisă de preşedintele Consiliului

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabileşte data de la care

asigurătorul va începe să-şi desfăşoare activitatea.

(16) Asigurătorii şi reasigurătorii autorizaţi în conformitate cu prevederile

prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi să

includă în toate documentele emise, inclusiv în corespondenţa cu terţii, codul

unic alocat prin registrul prevăzut la art. 5 lit. r), precum şi următorul înscris:

“Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor”.

(17) Toate rapoartele, informările, documentele şi solicitările asigurătorilor

sau reasigurătorilor, precum şi corespondenţa de orice fel a acestora cu

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor fi semnate, după caz, numai de

conducerea executivă, de conducătorul activităţii de asigurări de viaţă şi,

respectiv, al activităţii de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu

activitate compozită, sau de persoanele care ocupă funcţiile de conducere

specifice domeniului asigurărilor.

(18) Orice împuternicire dată unei alte persoane, emisă inclusiv de acţionarii

semnificativi, direcţi ori indirecţi, de membrii consiliului de administraţie şi/sau

ai consiliului director şi/sau ai consiliului de supraveghere, după caz, al

asigurătorului sau reasigurătorului, este nulă de drept.

(19) Asigurătorii şi reasigurătorii autorizaţi în conformitate cu prevederile

prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi să afişeze

la toate sediile, principale şi secundare, la loc vizibil, copii după certificatul de

înmatriculare emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor după

înregistrarea în registrul prevăzut la art. 5 lit. r).

(20) Prin excepţie de la prevederile alin. (4) lit. f), asigurătorii pot desfăşura,

în conformitate cu legislaţia specifică în vigoare, şi activitatea de administrare

a fondurilor de pensii facultative.

(21) Activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile privind desfăşurarea

activităţii de administrare a fondurilor de pensii facultative trebuie organizate,

evidenţiate şi administrate distinct de activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile

aferente activităţii de asigurare, fără posibilitate de transfer.

(22) Activele, pasivele, veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (21) sunt

destinate exclusiv operaţiunilor legate de fondurile de pensii facultative şi

activităţi conexe.

ART. 12^1

(1) În vederea obţinerii autorizării de funcţionare, precum şi oricând pe

perioada derulării activităţii, un asigurător sau reasigurător trebuie să fie în

relaţii de muncă cu cel puţin un actuar, iar în cazul în care volumul de activitate

necesită angajarea a 2 sau mai mulţi actuari, pentru aceştia se aplică, de

asemenea, prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea

acesteia.

(2) Obligaţiile actuarului sunt următoarele:

a) determinarea valorii rezervelor tehnice;

b) controlul activelor admise să acopere rezervele tehnice;

c) calculul primelor de asigurare;

d) calculul marjei de solvabilitate minime;

e) calculul marjei de solvabilitate de care dispune asigurătorul;

f) calculul beneficiilor obţinute din fructificarea activelor admise să acopere

rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă;

g) elaborarea, certificarea şi transmiterea către Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor a raportului actuarial anual, ale cărui conţinut şi formă sunt

stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi;

h) certificarea tuturor rapoartelor transmise către Comisia de Supraveghere

a Asigurărilor care conţin calculele prevăzute la lit. a) – f);

i) notificarea, conform prevederilor alin. (3) şi (4), a oricăror nereguli

constatate sau a unor situaţii care indică sau conduc la încălcarea prevederilor

prezentei legi şi a normelor emise în aplicarea acesteia.

(3) Actuarul trebuie să aducă la cunoştinţă, în scris, în cel mult două zile

lucrătoare de la data constatării, consiliului de administraţie şi/sau consiliului

director şi/sau consiliului de supraveghere, după caz, precum şi conducerii

executive a asigurătorului sau reasigurătorului, pe perioada îndeplinirii

obligaţiilor prevăzute la alin. (2), despre orice situaţie care indică comiterea

unei încălcări a prevederilor prezentei legi şi a normelor emise în aplicarea

acesteia.

(4) În termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării persoanelor

menţionate la alin. (3), actuarul va informa Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor atât despre conţinutul notificării, cât şi despre măsurile luate de

asigurător în vederea remedierii situaţiei.

(5) Actuarul are obligaţia de a informa Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor şi în cazul în care, în termen de 10 zile calendaristice de la data

notificării prevăzută la alin. (3), asigurătorul nu a întreprins nici o acţiune sau

nu a iniţiat nici o măsură de remediere a situaţiei.

(6) Persoanele menţionate la alin. (3) nu pot iniţia nici o măsură

sancţionatorie la adresa unui actuar care, în exercitarea obligaţiilor sale, se

conformează prevederilor alin. (4).

(7) Actuarul poate fi numit sau revocat numai de către consiliul de

administraţie şi/sau consiliul director şi/sau consiliul de supraveghere, după

caz, al asigurătorului sau reasigurătorului şi nu poate fi membru al unui astfel

de consiliu.

(8) Numirea sau, după caz, revocarea actuarului se aduce la cunoştinţă

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în termen de maximum 3 zile de la

data la care s-a adoptat hotărârea de către organul competent să ia această

decizie, însoţită, în cazul revocării, de motivarea acesteia.

(9) Organul competent, dintre cele menţionate la alin. (7), este obligat să

numească un nou actuar, în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la

data revocării actuarului precedent.

(10) În cazul în care organul competent încalcă obligaţia prevăzută la alin.

(9), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor numeşte, în termen de 10 zile

calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la acelaşi alineat, un actuar

pentru o perioadă de maximum 6 luni.

(11) Alte prevederi vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei

legi.

ART. 12^2

(1) Registrul actuarilor se deschide şi se menţine de către Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, în sistem computerizat şi pe suport hârtie, datele

înscrise în acesta fiind permanent accesibile publicului la sediul central al

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Persoanele înscrise în registru vor

constitui Corpul actuarilor, ale cărui statut şi regulament de organizare şi

funcţionare se aprobă prin hotărâre a Consiliului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor.

(2) Poate fi înregistrată în Registrul actuarilor orice persoană fizică care

îndeplineşte cumulativ următoarele:

a) este licenţiată cu diplomă de studii superioare de lungă durată;

b) a absolvit cu diplomă, în ţară, studii actuariale la instituţii de învăţământ

superior sau alte forme de pregătire postuniversitară, cu condiţia ca cel puţin

un membru al comisiei de examinare să deţină calificarea de actuar, sau a

absolvit, cu diplomă sau prin certificarea unui examen, cursurile unor instituţii

recunoscute pe plan internaţional în pregătirea şi calificarea în profesia de

actuar;

c) a lucrat o perioadă de cel puţin 3 ani în domeniul asigurărilor,

matematicilor financiare sau statisticilor, activitatea desfăşurată necesitând

cunoştinţe actuariale;

d) nu are cazier judiciar sau fiscal.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va face înregistrarea în Registrul

actuarilor la cererea scrisă a persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute

la alin. (2).

(4) Actuarii sunt obligaţi să anunţe, în cel mult 7 zile calendaristice, Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor despre orice modificare a datelor care fac

subiectul înregistrării în Registrul actuarilor.

(5) Cetăţenii străini sunt exceptaţi de la îndeplinirea cerinţei privind studiile

actuariale, dacă dovedesc prin acte oficiale recunoaşterea ca actuar obţinută în

ţara de origine.

(6) Sancţionarea unui actuar de trei ori de către Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi şi a normelor

emise în aplicarea acesteia sau condamnarea printr-o sentinţă definitivă duce la

radierea obligatorie din Registrul actuarilor.

(7) Alte prevederi referitoare la Registrul actuarilor vor fi stabilite prin

norme emise în aplicarea prezentei legi.

ART. 13

(1) Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 şi 44

achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare de 75.000.000 lei.

Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor, în funcţie de indicele preţurilor comunicat de

Comisia Naţională pentru Statistică.

(2) În cazul respingerii cererii de autorizare sau a retragerii documentaţiei

de către solicitant, taxa de autorizare nu se restituie.

(3) Asigurătorul achită, din momentul acordării autorizaţiei de funcţionare, pe

durata valabilităţii acesteia, o taxă de funcţionare, stabilită anual de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în

perioada pentru care sunt datorate.

(3^1) După data aderării României la Uniunea Europeană, taxa de

funcţionare prevăzută la alin. (3) se poate majora până la maximum 0,5% din

primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate, în raport cu

obligaţiile ce revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după dobândirea

statutului de stat membru al Uniunii Europene.

(4) Asigurătorii plătesc taxa de funcţionare la termenul stabilit prin norme.

(5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare prevăzute la alin. (3),

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va calcula dobânzi şi penalităţi de

întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la colectarea

creanţelor fiscale.

(6) Prin plata taxei de autorizare, prevăzută la alin. (1), asigurătorul

primeşte autorizarea doar pentru o anumită clasă, exceptând situaţia în care

asigurătorul doreşte să acopere numai anumite riscuri incluse în clasa

respectivă, aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1, iar pentru fiecare clasă sau,

după caz, numai pentru anumite riscuri dintr-o clasă, va achita taxele prevăzute

la alin. (7).

(7) Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 alin.

(7^1) achită, la depunerea cererii de autorizare, o taxă de autorizare

reprezentând 40% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).

(8) Un asigurător sau reasigurător care solicită autorizarea pentru un

transfer de portofoliu, inclusiv în cazurile prevăzute de art. 23 alin. (4), achită o

taxă de autorizare de transfer de portofoliu, reprezentând 50% din cuantumul

taxei prevăzute la alin. (1).

(9) Un asigurător, reasigurător sau un intermediar în asigurare şi/sau de

reasigurare, Fondul de protecţie a victimelor străzii sau o entitate care

organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, care

solicită aprobarea pentru modificări la condiţiile şi documentele în baza cărora

s-a acordat autorizaţia/avizul, precum şi orice informaţii sau certificări din

partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru a-i servi în relaţiile cu

terţii, va achita o taxă de aprobare, după caz, reprezentând echivalentul în lei al

sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data

plăţii.

(10) Orice persoană fizică sau juridică, cu excepţia asiguraţilor, păgubiţilor

şi a instituţiilor publice, care solicită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

informaţii, certificări sau puncte de vedere, va achita o taxă reprezentând

echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională

a României din data plăţii.

(11) Pentru toate autorizaţiile emise de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, distruse, pierdute sau furate, se vor elibera duplicate, la cererea

persoanelor îndreptăţite, în condiţiile prevăzute în normele emise în aplicarea

prezentei legi, contra unei taxe reprezentând 25% din sumele prevăzute la alin.

(1) şi la art. 36 alin. (1).

ART. 13^1

Prevederile art. 13 se aplică întocmai şi reasigurătorilor autorizaţi să

desfăşoare activitate de reasigurare de către Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor.

ART. 14

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizaţia de

funcţionare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una

dintre următoarele situaţii:

a) nu a început să desfăşoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de

la data eliberării autorizaţiei;

b) renunţă la activitatea de asigurare şi solicită în mod expres retragerea

autorizaţiei de funcţionare;

c) încetează să mai desfăşoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6

luni consecutive;

d) nu mai îndeplineşte condiţiile pe baza cărora a fost autorizat;

e) nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare

financiară sau aceste măsuri nu şi-au atins scopul, după caz;

f) încalcă dispoziţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea

acesteia.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autorităţile

competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizaţiei unui

asigurător care desfăşoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ia măsurile legale în cazul

informaţiilor primite de la autorităţile competente din celelalte state membre

privind retragerea autorizaţiei unui asigurător care desfăşoară activitate de

asigurare pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu

libertatea de a presta servicii.

(4) Decizia de retragere a autorizaţiei se motivează şi se comunică

asigurătorului. Împotriva deciziei de retragere a autorizaţiei asigurătorul poate

face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la

comunicare.

ART. 15

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica cel puţin o dată pe an în

Monitorul Oficial al României, precum şi într-o publicaţie de largă circulaţie

lista actualizată cuprinzând asigurătorii autorizaţi şi orice alte informaţii pe care

le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.

CAP. 3^1

Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii ale asigurătorilor

ART. 15^1

Asigurătorii autorizaţi potrivit prevederilor art. 12 pot să desfăşoare

activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei

sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

ART. 15^2

Notificarea prevăzută la art. 15^1 va cuprinde următoarele informaţii şi

documente:

1. denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenţionează să îşi

stabilească o sucursală;

2. studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenţionează să le

practice, precum şi structura organizatorică a viitoarei sucursale;

3. sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi

obţinute şi la care pot fi transmise documente, care va fi şi adresa la care se vor

transmite toate informaţiile şi documentele către persoana sau persoanele

semnificative;

4. numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta şi

angaja asigurătorul în relaţiile cu terţii pe teritoriul statului membru respectiv,

precum şi în relaţia cu autorităţile competente şi alte instituţii din acel stat;

5. declaraţia pentru asigurătorul care doreşte să practice clasa 10, exclusiv

răspunderea transportatorului, prevăzută la lit. B din anexa nr. 1, din care să

rezulte că este membru al Biroului Naţional şi al Fondului Naţional de

Garantare din statul membru pe teritoriul căruia îşi propune să deschidă o

sucursală, după caz.

ART. 15^3

(1) În termen de 3 luni de la depunerea documentaţiei prevăzute la art. 15^2,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informaţii autorităţii

competente a statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala,

informând şi asigurătorul în cauză, cu excepţia cazului în care constată că:

a) situaţia financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea obligaţiilor

asumate;

b) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^2 au fost

condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni

prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

c) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^2 nu dispun de

calificarea şi experienţa necesare;

d) structura organizatorică nu asigură desfăşurarea corespunzătoare a

activităţii asigurătorului.

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) este însoţită de confirmarea că

asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului în

cauză, în termen de 3 luni de la depunerea documentaţiei prevăzute la art. 15^2,

motivarea refuzului comunicării informaţiilor prevăzute la art. 15^2.

(4) Împotriva refuzului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor comunicat

în condiţiile prevăzute la alin. (3) asigurătorul poate face plângere, potrivit

legii, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea

acestuia.

ART. 15^4

Sucursala poate să îşi înceapă activitatea astfel:

a) de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite

asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a statului

membru al sucursalei; sau

b) dacă în termen de două luni de la transmiterea informării în conformitate

cu art. 15^3 alin. (1) nu se primeşte nici o confirmare din partea autorităţii

competente a statului membru al sucursalei.

ART. 15^5

Orice modificare a informaţiilor prevăzute la art. 15^2 şi 15^7 se comunică

de către asigurător, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum

şi autorităţii competente a statului membru al sucursalei sau statului membru al

furnizării de servicii, cu cel puţin 30 de zile înainte de efectuarea modificării.

ART. 15^6

Oricare asigurător autorizat să desfăşoare activităţi în România care, în baza

libertăţii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare această activitate pentru

prima dată în unul sau mai multe state membre, în mod direct şi nu prin

intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor despre această intenţie, menţionând şi natura

obligaţiilor pe care intenţionează să şi le asume.

ART. 15^7

(1) În termen de 30 de zile de la data primirii notificării prevăzute la art.

15^6, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică autorităţilor

competente ale statului sau statelor membre ale furnizării de servicii

următoarele informaţii:

a) dovada deţinerii de către asigurător a marjei minime de solvabilitate,

calculată în concordanţă cu prevederile legale în vigoare;

b) clasele de asigurări pe care a fost autorizat să le practice asigurătorul;

c) natura obligaţiilor pe care asigurătorul îşi propune să şi le asume în statul

membru al furnizării de servicii.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va înştiinţa asigurătorul în cauză

despre data comunicării prevăzute la alin. (1).

(3) Asigurătorul care intenţionează, în baza libertăţii de a presta servicii, să

acopere riscurile prevăzute la clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, altele

decât răspunderea transportatorului, trebuie:

a) să comunice numele şi adresa reprezentanţei de despăgubiri;

b) să dea o declaraţie că a devenit membru al Biroului Naţional şi al

Fondului Naţional de Garantare din statul membru al furnizării de servicii.

ART. 15^8

(1) În termen de 30 de zile Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite

asigurătorului motivele refuzului comunicării informaţiilor prevăzute la art.

15^7.

(2) Împotriva refuzului transmiterii comunicării prevăzute la alin. (1) de către

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asigurătorul poate face plângere la

Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea refuzului,

potrivit legii.

ART. 15^9

Asigurătorul poate începe să desfăşoare activitate de asigurare începând cu

data comunicării prevăzute la art. 15^7 alin. (2).

ART. 15^10

(1) Oricare asigurător care desfăşoară activitate de asigurare, în baza

dreptului de stabilire sau în baza libertăţii de a presta servicii, şi nu respectă

prevederile legale în vigoare va transmite Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor toate documentele legale solicitate de către aceasta privind

desfăşurarea activităţii, pe care şi asigurătorii cu sediul social în România au

obligaţia să le transmită.

(2) Sucursalele şi agenţiile asigurătorilor şi reasigurătorilor autorizaţi de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care desfăşoară prin intermediul

acestora activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul altor state

membre, în baza dreptului de stabilire, sunt obligate să aibă o marjă de

solvabilitate conţinând active negrevate de orice sarcini sau datorii, din care se

scad activele necorporale. Marja de solvabilitate va fi calculată în conformitate

cu prevederile normelor emise în aplicarea prezentei legi.

(3) În scopul calculării marjei de solvabilitate, se va ţine seama numai de

primele şi de daunele aferente activităţii desfăşurate de sucursala sau agenţia în

cauză.

ART. 15^11

(1) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că

asigurătorul care desfăşoară activitate de asigurare, în baza dreptului de

stabilire sau în baza libertăţii de a presta servicii, nu respectă legislaţia română

în vigoare, îi solicită acestuia să adopte măsuri de remediere.

(2) În cazul în care se constată că nu s-au adoptat toate măsurile necesare

pentru remedierea situaţiei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

informează autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea

luării unor măsuri de remediere. Măsurile de remediere luate vor fi comunicate

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) În cazul în care măsurile luate de autorităţile competente din statul

membru de origine se dovedesc a fi inadecvate şi/sau insuficiente şi dacă

asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislaţiei române în

vigoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îşi exercită atribuţiile ce îi

revin conform legii, după informarea autorităţii competente din statul membru

de origine, în vederea sancţionării nerespectării prevederilor legislaţiei

naţionale, fiind în drept să dispună inclusiv interzicerea desfăşurării activităţii

de asigurare şi a încheierii de noi contracte de asigurare.

(4) Împotriva unui asigurător care desfăşoară activitate de asigurare în

România pe baza dreptului de stabilire Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

poate lua toate măsurile potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, inclusiv

asupra proprietăţilor pe care acesta le deţine pe teritoriul României.

(5) Înainte ca sucursala unui asigurător să îşi înceapă activitatea, Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, în decurs de două luni de la primirea

documentaţiei cu privire la intenţia asigurătorului de a-şi începe activitatea pe

teritoriul României, va informa autorităţile competente din statul membru

despre condiţiile în care trebuie să se desfăşoare activitatea de asigurare în

România.

ART. 15^12

Măsurile prevăzute la art. 15^11 vor fi motivate şi comunicate asigurătorului

în cauză de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

ART. 15^13

(1) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor intenţionează să

efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorilor şi

reasigurătorilor români care desfăşoară activităţi de asigurare sau reasigurare

pe teritoriul Uniunii Europene, în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a

presta servicii, va informa autorităţile competente ale statului membru gazdă

privind intenţia sa.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, după ce a fost informată de

către autorităţile competente din statul membru de origine al asigurătorului

care, în baza dreptului de stabilire, îşi desfăşoară activitatea printr-o sucursală

pe teritoriul României despre intenţia de a efectua, prin personal propriu sau

prin persoane desemnate special, un control inopinat, în vederea obţinerii de

informaţii necesare supravegherii financiare a asigurătorului, va permite

efectuarea acestui control. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate

participa la acest control.

ART. 15^14

Informaţiile şi documentele solicitate de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor în conformitate cu art. 15^10 şi art. 36^3 alin. (2) vor fi redactate

în limba română.

CAP. 3^2

Reguli aplicabile sucursalelor stabilite pe teritoriul României care aparţin

asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene

ART. 15^15

(1) Oricare asigurător cu sediul social în afara Uniunii Europene şi care

doreşte să stabilească o sucursală sau o agenţie pe teritoriul României este

obligat să solicite autorizarea oficială a Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda această autorizaţie

dacă asigurătorul îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:

a) este îndreptăţit să desfăşoare activitate de asigurare conform art. 2 lit. A

pct. 1;

b) deschide o agenţie sau o sucursală pe teritoriul României;

c) se obligă să deschidă conturi specifice activităţii de asigurare pe care o

desfăşoară şi să înregistreze toate datele privind tranzacţiile efectuate;

d) desemnează un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor;

e) posedă în România active în suma prevăzută la art. 12 alin. (5);

f) se obligă să menţină marja de solvabilitate în conformitate cu art. 16 alin.

(5);

g) prezintă un studiu de fezabilitate în conformitate cu prevederile art. 12

alin. (4) lit. a) şi, după caz, lit. b);

h) trimite orice informaţii solicitate de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor în conformitate cu prevederile art. 15^10.

ART. 15^16

Transferul de portofoliu se va face în conformitate cu prevederile art. 5 lit. f)

şi ale normelor de aplicare a prezentei legi.

ART. 15^17

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 21 şi 22.

ART. 15^18

Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 12 alin. (4) lit. i) şi

alin. (5) lit. a) şi b), ale art. 16 alin. (5), (5^1), (6) şi (6^1), ale art. 18 şi ale

normelor emise în aplicarea prezentei legi.

ART. 15^19

(1) Orice asigurător care a primit autorizaţie de la mai multe state membre

poate cere să i se aplice următoarele avantaje care vor fi acordate numai

împreună:

a) marja de solvabilitate prevăzută la art. 15^18 va fi calculată avându-se în

vedere întreaga activitate desfăşurată în cadrul Uniunii Europene; în acest caz

se va ţine seama numai de activităţile efectuate de toate agenţiile sau

sucursalele stabilite în cadrul Uniunii Europene;

b) depozitul solicitat conform art. 12 alin. (5) lit. b) va fi depus numai în unul

dintre aceste state membre;

c) activele reprezentând fondul de siguranţă pot fi localizate în oricare dintre

statele membre pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.

(2) Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie

adresată autorităţilor competente ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie

să denumească autoritatea competentă a statului membru care va supraveghea

în viitor marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agenţiilor şi

sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Alegerea trebuie să fie motivată.

Depozitul va fi depus în acel stat membru.

(3) Avantajele prevăzute la alin. (1) pot fi acordate numai cu acceptul tuturor

autorităţilor competente ale statelor membre cărora le-a fost adresată.

Avantajele vor fi acordate de la data la care autoritatea competentă

nominalizată informează celelalte autorităţi competente că va supraveghea

marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agenţiilor şi sucursalelor

stabilite în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă nominalizată trebuie să

obţină de la celelalte state membre informaţiile necesare pentru a supraveghea

marja de solvabilitate agregată a agenţiilor şi sucursalelor stabilite pe teritoriul

lor.

(4) La cererea unuia sau mai multor state membre, avantajele acordate,

conform prezentului articol, pot să fie anulate simultan de către toate statele

membre în cauză.

CAP. 3^3

Reguli aplicabile filialelor aparţinând unor societăţi-mamă guvernate de legi

dintr-un stat terţ, precum şi privind dobândirea calităţii de acţionar semnificativ

de către o societate-mamă

ART. 15^20

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia

Europeană despre:

a) orice autorizaţie acordată unei filiale directe ori indirecte aparţinând

uneia sau mai multor societăţi-mamă dintr-un stat terţ;

b) orice achiziţie prin care o societate-mamă dobândeşte calitatea de

acţionar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română care îl

transformă pe acesta într-o filială a acelei societăţi-mamă.

(2) Când o autorizaţie este acordată unei filiale directe sau indirecte a uneia

sau mai multor societăţi-mamă dintr-un stat terţ, structura acelui grup trebuie

să fie specificată într-un document remis Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, pe care aceasta îl va transmite Comisiei Europene.

ART. 15^21

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia

Europeană despre dificultăţile întâmpinate de asigurătorii români, persoane

juridice, în stabilirea sau desfăşurarea activităţii lor într-un stat terţ.

(2) La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

va transmite acesteia informaţii referitoare la:

a) orice cerere de autorizare formulată de filiale directe ori indirecte ale

uneia sau mai multor societăţi-mamă din statul terţ în cauză;

b) orice planuri privind dobândirea de către un asigurător dintr-un stat terţ a

calităţii de acţionar semnificativ al unui asigurător, persoană juridică română,

acesta din urmă devenind o filială a acelui asigurător.

(3) Ca urmare a prevederilor alin. (1), Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor, pentru o perioadă de până la 3 luni, care poate fi prelungită

numai cu acordul expres al Comisiei Europene, poate suspenda sau limita

deciziile privind:

a) acordarea autorizaţiei pentru cererile primite până la momentul adoptării

deciziei de suspendare, precum şi pentru cererile primite în această perioadă;

b) acordarea dreptului de dobândire în mod direct sau indirect a calităţii de

acţionar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română de către o

societate-mamă din statul terţ în cauză.

(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune încetarea

măsurilor prevăzute la alin. (3) ca urmare a primirii din partea Comisiei

Europene a unei notificări privind încheierea unui acord cu statul terţ în cauză.

(5) Măsurile prevăzute la alin. (3) vor fi întreprinse cu respectarea

obligaţiilor asumate de către Uniunea Europeană în cadrul tuturor acordurilor

internaţionale, bilaterale sau multilaterale privind iniţierea şi desfăşurarea

activităţii de asigurare.

CAP. 4

Activitatea asigurătorilor/reasigurătorilor

ART. 16

(1) Fiecare asigurător trebuie să menţină, cumulativ:

a) capitalul social vărsat sau, după data aderării României la Uniunea

Europeană, fondul de siguranţă ori, în cazul unei societăţi mutuale, fondul de

rezervă liberă vărsat;

b) marja de solvabilitate minimă;

c) *** Abrogată

(2) Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat nu

poate fi mai mic de:

a) 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările

obligatorii;

b) 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;

c) 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viaţă;

d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după caz, în funcţie de

activităţile de asigurare desfăşurate.

(3) Capitalul social vărsat şi fondul de rezervă liberă vărsat, stabilite la alin.

(2), se vor actualiza periodic prin norme de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor.

(4) Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă liberă vărsat,

prevăzute la alin. (1) lit. a), trebuie să fie depuse integral în formă bănească,

atât la constituirea, cât şi la majorarea acestora.

(4^1) La majorarea capitalului social cu aport în numerar echivalent valută

se va utiliza cursul valutar comunicat de Banca Naţională a României la data

efectuării subscrierii sau a vărsării acestuia.

(5) Asigurătorul trebuie să deţină în orice moment o marjă de solvabilitate

disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate de către acesta. Marja de

solvabilitate disponibilă, precum şi solvabilitatea ajustată în vederea exercitării

supravegherii suplimentare se calculează şi se raportează conform prevederilor

stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(5^1) În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sunt obligaţi

să îşi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de calcul şi

de raportare se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(6) O treime din marja de solvabilitate minimă, prevăzută la alin. (1) lit. b),

trebuie să constituie fondul de siguranţă. Elementele care constituie fondul de

siguranţă se vor stabili prin norme emise în aplicarea prezentei legi. Mărimea

fondului de siguranţă nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în legislaţia

europeană din domeniul asigurărilor şi va fi actualizată prin norme emise în

concordanţă cu prevederile acestei legislaţii. În funcţie de clasele de riscuri

subscrise, valoarea minimă a fondului de siguranţă se stabileşte prin norme

emise în aplicarea prezentei legi. În cazul societăţilor mutuale, fondul de

siguranţă reprezintă cel puţin trei pătrimi din valoarea minimă a fondului de

siguranţă stabilită pentru asigurători.

(6^1) În cazul sucursalelor aparţinând societăţilor de asigurare cu sediul

social în state terţe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranţă

reprezintă cel puţin jumătate din valoarea minimă a fondului de siguranţă

stabilită pentru asigurător.

(7) În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor şi a

obligaţiilor unui asigurător se efectuează conform normelor, care vor cuprinde şi

precizări privind categoria activelor şi datoriilor care nu vor fi luate în

considerare sau vor fi considerate numai într-o anumită proporţie.

ART. 17

(1) Acţiunile emise de asigurători pot fi numai nominative.

(2) Orice formă de asociere prin care proprietatea acţiunilor este ascunsă

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de nulitate.

ART. 18

(1) Activele unui asigurător/reasigurător admise să reprezinte rezervele

tehnice brute trebuie să fie localizate în România sau într-un alt stat membru,

pentru riscurile subscrise în România ori în alt stat membru.

(2) Activele fiecărui asigurător admise să reprezinte rezervele tehnice nu pot

fi grevate de sarcini şi nu pot face obiectul unor garanţii de orice fel, în

favoarea terţilor.

(3) Activele libere de sarcini admise să reprezinte rezervele tehnice

constituite de sucursale stabilite pe teritoriul României, aparţinând unor

societăţi de asigurare cu sediul social în state terţe, trebuie păstrate în România

până la valoarea minimă a fondului de siguranţă, iar surplusul poate fi păstrat

în statele membre.

ART. 19

Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital şi

rezervele tehnice în bunuri mobiliare şi imobiliare, precum acţiuni, obligaţiuni,

alte titluri de participaţie, depozite bancare, clădiri destinate activităţii proprii

sau închirierii.

ART. 20

(1) Asigurătorul trebuie să îşi conducă activitatea, cu respectarea normelor

prudenţiale specifice, conform practicilor în asigurări şi să prevadă:

a) organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi profesionalism, în

concordanţă cu natura şi mărimea activităţii prestate;

b) încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiţiile de

calificare, pregătire şi de competenţă profesională, în conformitate cu normele

emise în aplicarea prezentei legi.

(2) Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze:

a) propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare

la contractul de asigurare;

b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile de asigurare, în

funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;

d) propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor,

în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi în clauzele de

asigurare;

e) reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice,

în funcţie de propriul sistem de evidenţă operativă, cu respectarea normelor

emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Asigurătorul are obligaţia:

a) să conducă evidenţa contabilă şi operativă, care să permită:

- întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă

activitatea sa în ansamblu este rentabilă;

b) să supravegheze activitatea personalului propriu, a unităţilor din

subordine şi a agenţilor, subagenţilor şi agenţilor subordonaţi şi să instituie

proceduri antifraudă, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare

desfăşurată de asigurător;

c) să îşi organizeze procedurile de control intern, în conformitate cu legislaţia

în vigoare şi cu normele emise în aplicarea prezentei legi.

c^1) să transmită bugetul de venituri şi cheltuieli, în fiecare an, în termen de

10 zile calendaristice de la data aprobării acestuia; orice rectificare a acestuia

va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în acelaşi termen;

c^2) să îşi organizeze un sistem intern de management al riscului, în

conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

c^3) asigurătorii cu activitate compozită au obligaţia să organizeze şi să

conducă evidenţa contabilă separat pentru cele două activităţi de asigurare;

c^4) să întocmească rapoarte privind activitatea de reasigurare proprie,

precum şi programele de reasigurare, ale căror periodicitate, conţinut şi formă

vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi;

c^5) să instituie proceduri şi să întreprindă măsuri de pregătire a

personalului propriu pentru respectarea legislaţiei în vigoare şi a normelor

emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor privind combaterea

terorismului şi prevenirea spălării banilor prin intermediul activităţii de

asigurare;

d) să întocmească şi să prezinte situaţii financiare individuale şi, după caz,

consolidate, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile emise de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legislaţiei în vigoare;

e) să transmită orice alte raportări financiare, precum şi alte rapoarte,

situaţii sau analize solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ori

stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, avize sau decizii;

f) să ţină un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice

constituite pentru asigurări generale şi un registru special al activelor admise

să acopere rezervele tehnice constituite pentru asigurările de viaţă, în

conformitate cu prevederile anexei nr. 2 şi ale normelor emise în aplicarea

prezentei legi;

f^1) să instituie proceduri de avizare, constatare şi soluţionare a daunelor în

conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

f^2) să instituie proceduri de primire şi soluţionare a reclamaţiilor, inclusiv

pe cale amiabilă, să deschidă şi să menţină un registru de reclamaţii şi sesizări

şi să trimită raportări către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în

conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;

g) să asigure auditarea situaţiilor financiare anuale şi, după caz, consolidate,

de către un auditor financiar persoană juridică, autorizat de Camera

Auditorilor Financiari din România, aprobat de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi. Din

echipa desemnată de auditor cel puţin o persoană trebuie să deţină calitatea de

actuar, aşa cum este definită în prezenta lege, sau să dovedească această

calificare prin acte oficiale emise de autorităţi sau asociaţii profesionale din

alte state;

h) să publice anual un raport care va conţine cel puţin informaţiile prevăzute

în norme emise în aplicarea prezentei legi;

i) să prezinte direcţiilor de specialitate şi echipelor de control ale Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor toate raportările, documentele, situaţiile şi

informaţiile solicitate de acestea.

ART. 20^1

(1) Auditorul financiar va întocmi un raport anual, însoţit de opinia sa, din

care să rezulte dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziţiei

financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte

informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, conform standardelor

profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România.

(2) De asemenea, auditorul financiar va analiza practicile şi procedurile

controlului şi auditului intern şi, dacă consideră că acestea nu sunt

corespunzătoare, va face recomandări asigurătorului pentru remedierea lor şi

va furniza, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, orice detalii,

clarificări, explicaţii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare ale

asigurătorului.

(3) Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat

cunoştinţă despre orice act sau fapt, în legătură cu asigurătorul ori cu entităţile

care intră în perimetrul de consolidare, care:

a) constituie o încălcare a legii şi/sau a reglementărilor ori a actelor emise în

aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare şi de

desfăşurare a activităţii asigurătorului;

b) este de natură să afecteze situaţia patrimonială a asigurătorului sau buna

sa funcţionare;

c) poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia

asupra situaţiilor financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către

acesta a unei opinii cu rezerve.

(4) Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a

informaţiilor prevăzute la alin. (3) nu constituie o încălcare a oricărei restricţii

privind divulgarea de informaţii şi nu va atrage nici un fel de răspundere

asupra persoanei în cauză.

(5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor

Financiari din România privind orice încălcare a prevederilor alin. (1) – (3), în

vederea luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor

încălcări.

ART. 21

(1) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligaţia să

constituie şi să menţină următoarele rezerve tehnice:

a) rezerva de prime – se calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din

primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de

asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi

această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la

data calculării;

b) rezerva de daune – se creează şi se actualizează lunar, în baza estimărilor

pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie

suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune;

c) rezerva de daune neavizate – se creează şi se ajustează cel puţin la

încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului

nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor

actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;

d) rezerva de catastrofă – se creează prin aplicarea lunară a unui procent de

minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor

care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puţin

nivelul reţinerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin

contractele ce acoperă riscuri catastrofale; această rezervă este destinată

acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală;

e) rezerva pentru riscuri neexpirate – se calculează pe baza estimării daunelor

ce vor apărea după închiderea exerciţiului financiar, aferente contractelor de

asigurare încheiate înainte de acea dată, în măsura în care valoarea estimată a

acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele care urmează să se

mai încaseze la aceste contracte;

f) rezerva de egalizare – se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile

pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele

tehnice vor fi nefavorabile.

(2) În calculul rezervelor prevăzute la alin. (1) lit. b) – f) se includ sumele

estimate pentru daune şi costurile de lichidare a acestora, după deducerea părţii

ce urmează să fie recuperată de la reasigurători.

(3) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viaţă are obligaţia,

cu respectarea prevederilor art. 28, să constituie şi să menţină rezerve tehnice,

inclusiv rezerve matematice, pentru fondul asigurărilor de viaţă.

(4) Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menţinute conform alin. (1) şi

(3), nu poate fi mai mică decât mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve,

potrivit metodologiei stabilite prin norme.

(4^1) Primele brute subscrise, pe baza cărora se vor calcula rezervele tehnice

prevăzute la alin. (1) lit. a), d) şi e) şi la alin. (3), se vor stabili în conformitate

cu prevederile normelor.

(5) Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile

acestui articol, reprezintă obligaţii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile

acestuia pentru determinarea profitului.

(6) În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi

plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi

menţine în valută. Evaluarea se va efectua în conformitate cu prevederile

normelor.

(7) Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme, iar prevederile

acestui articol se aplică şi acestor categorii.

ART. 21^1

Prevederile art. 20 – 21 se aplică şi reasigurătorilor.

ART. 22

(1) Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale

asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de

lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va ţine seama de

categoriile şi de clasele de asigurări practicate.

(2) Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în

procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraţilor creditori,

creanţele acestora bucurându-se de prioritate absolută faţă de orice alte

creanţe în ceea ce priveşte aceste active.

ART. 23

(1) Un asigurător/reasigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer

de portofoliu de asigurări/reasigurări, prin care o parte sau întreaga activitate

de asigurare este transferată altui asigurător/reasigurător.

(2) Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi, obligaţii sau

proprietăţi.

(3) Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor.

(4) Aprobarea transferului de portofoliu se solicită Comisiei de Supraveghere

a Asigurărilor, în condiţiile legii, şi în cazul în care asigurătorul/reasigurătorul

fuzionează, se divizează, intră în procedura de redresare financiară,

reorganizare sau lichidare, după caz.

ART. 24 *** Abrogat

ART. 24^1

(1) Orice potenţial asigurat poate să încheie un contract de asigurare cu

oricare asigurător autorizat de către o autoritate competentă din statele

membre.

(2) Asigurătorii trebuie să comunice asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi,

înainte de semnarea contractului de asigurare, cel puţin următoarele informaţii:

durata contractului, modul de derulare a acestuia, suspendarea sau rezilierea

contractului, mijloacele şi termenele de plată a primelor, metodele de calcul şi

distribuţie a bonificaţiilor, modalităţile de soluţionare a reclamaţiilor privind

contractele, precum şi alte informaţii necesare pe durata derulării contractului,

în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.

ART. 24^2

Asigurătorii şi brokerii de asigurare efectuează operaţiunile de asigurare şi

de reasigurare de regulă în lei, iar dacă îşi asumă obligaţii de plată în monedă

străină, aceste operaţiuni se efectuează în monedă străină, potrivit legii.

ART. 25

(1) Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte

interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze probleme de interes

comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi

să organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni

internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele

constitutive ale acestora.

(2) Asigurătorii pot încheia înţelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri şi

alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor

riscuri, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.

(3) Asigurătorii emitenţi de documente internaţionale de asigurare, Carte

Verde, vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în

conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale Carte Verde. Biroul

Asigurătorilor de Autovehicule din România este o asociaţie profesională,

independentă şi autonomă, care, în baza Convenţiei Internaţionale Carte Verde,

are rol de reglementare a activităţii asigurătorilor emitenţi de documente

internaţionale de asigurare.

(3^1) Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) se vor afilia până

cel târziu la data de 31 ianuarie 2006 la Biroul Asigurătorilor de Autovehicule

din România. Asigurătorii care primesc autorizaţia de a practica asigurarea

obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de

vehicule (RCA) sunt obligaţi să se afilieze în termen de maximum 30 de zile de

la primirea autorizaţiei la Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

(4) Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (RCA) pe teritoriul

României şi în afara lui au obligaţia de a constitui Fondul comun Carte Verde.

ART. 25^1*)

(1) Toţi asigurătorii autorizaţi să practice asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (clasa 10

de la lit. B din anexa nr. 1, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului)

trebuie să constituie Fondul de protecţie a victimelor străzii, denumit în

continuare Fond.

(2) Fondul se constituie ca asociaţie, persoană juridică de drept privat fără

scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociaţii şi

fundaţii, ale prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(3) Actul constitutiv al asociaţiei, precum şi modificările ulterioare vor fi

avizate în prealabil de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(4) Fondul este condus de un consiliu director format din 5 membri, care sunt

supuşi avizului prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(5) Un membru al consiliului director al Fondului va fi numit de către

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(6) Membrii Fondului sunt obligaţi să contribuie printr-o cotizaţie la

constituirea şi menţinerea stabilităţii financiare a acestuia, proporţional cu

volumul primelor brute încasate din vânzarea asigurării de răspundere civilă

care acoperă daune ce rezultă din folosirea vehiculelor terestre, cu excepţia

răspunderii civile a transportatorului, până la acoperirea tuturor obligaţiilor de

plată.

(7) Nivelul cotizaţiei şi termenele de plată ale acesteia se stabilesc anual de

către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Cuantumul cotizaţiei este de

până la 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.

(8) Bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului, precum şi rectificările

acestuia se aprobă de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(9) În caz de deficit, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate majora în

cursul anului nivelul cotizaţiei.

(10) Fondul se constituie în scopul:

a) de a furniza informaţii persoanelor vătămate prin accidente de vehicule, în

calitate de centru de informare (CEDAM);

b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă:

- vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas

neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube

produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile

legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de

asigurare;

- în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire,

persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui

accident de circulaţie produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale

de acoperire, cu excepţia României, sau pe teritoriul unui stat terţ al cărui birou

naţional a aderat la sistemul Carte Verde, de un vehicul care are locul obişnuit

de staţionare într-un stat membru al Spaţiului Economic European sau în

Confederaţia Elveţiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de

asigurare a vehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la

reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare

respectivă nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul

României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului

societatea de asigurare nu poate fi identificată. Fondul îndeplineşte aceste

atribuţii în calitate de organism de compensare.

(11) Asigurătorii menţionaţi la alin. (1) au obligaţia să desemneze în fiecare

stat aparţinând Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană un

reprezentant însărcinat cu regularizarea daunelor provocate de vehicule supuse

obligaţiei de asigurare în România rezidenţilor în aceste state, cu condiţia ca

accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinţă al

persoanei vătămate.

(12) Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva

persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu el, pentru obligaţiile de plată

achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.

(13) Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a

unui asigurător la Fond constituie, potrivit legii, titlu de creanţă.

(14) La data scadenţei, titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia

Fondul va declanşa procedura silită de recuperare a creanţelor, conform

dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(15) În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres

împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.

(16) Anual, Fondul va prezenta Consiliului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor un raport de activitate, ale cărui formă şi conţinut vor fi stabilite

prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(17) Raportul va fi însoţit de situaţiile financiare anuale, întocmite potrivit

legislaţiei în vigoare şi auditate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi

ale normelor emise în aplicarea acesteia.

(18) În termen de 6 luni de la sfârşitul anului precedent Fondul va publica un

raport, ale cărui formă şi conţinut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea

prezentei legi.

(19) Modul de constituire, de utilizare şi de plasament al sumelor băneşti la

dispoziţia Fondului, precum şi persoanele îndreptăţite a fi despăgubite se

stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi de către Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor.

————

*) Conform art. 4 alin. (5) din Legea nr. 113/2006, prevederile art. 25^1, care

implică statutul de stat membru pentru România, intră în vigoare la data

aderării României la Uniunea Europeană.

CAP. 5

Separarea managementului asigurărilor de viaţă şi asigurărilor generale

pentru asigurătorii cu activitate compozită

ART. 26

Asigurătorii care până la 31 decembrie 2005 au fost autorizaţi să desfăşoare

activitate compozită pot desfăşura în continuare activităţile de asigurări de

viaţă şi generale numai în condiţiile separării managementului celor două

activităţi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în

aplicarea acesteia.

ART. 26^1

(1) Managementul separat al celor două activităţi, menţionat la art. 26,

trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure o separare clară între aceste

activităţi, pentru a se respecta următoarele obiective:

a) interesele deţinătorilor de poliţe de viaţă şi, respectiv, de poliţe de

asigurări generale nu trebuie în nici un fel prejudiciate şi, în special, profitul

înregistrat de una din cele două activităţi să nu fie folosit în scopul

îmbunătăţirii celeilalte activităţi, situaţia aceasta putând fi realizată numai în

cazuri excepţionale şi cu aprobarea expresă dată de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor în condiţiile prevăzute pentru astfel de situaţii prin norme emise în

aplicarea prezentei legi;

b) minimul obligaţiilor financiare, în special marjele de solvabilitate, stabilite

în conformitate cu prevederile legii şi ale normelor emise în aplicarea acesteia

pentru fiecare dintre cele două activităţi sunt îndeplinite în mod independent,

fără un transfer de active de la o activitate către alta.

(2) În cazul în care, prin respectarea prevederilor alin. (1) lit. b), rezultă că

mai sunt active disponibile la una dintre cele două activităţi, evidenţiate în mod

distinct, acestea pot fi folosite pentru cealaltă activitate, dar numai cu

aprobarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va analiza periodic rezultatele

celor două activităţi, pentru a asigura aplicarea prevederilor acestui articol.

ART. 26^2

(1) Asigurătorii cu activitate compozită au obligaţia să organizeze şi să

conducă evidenţa contabilă separat pentru cele două activităţi de asigurare.

(2) În acest scop, veniturile, în special primele încasate, plăţile de la

reasigurători şi cele din investirea activelor, şi cheltuielile, în special cele

privind plata daunelor, sumele suplimentare pentru provizioanele tehnice,

primele de reasigurare, cheltuielile operaţionale pentru activitatea respectivă,

trebuie să fie defalcate în conformitate cu natura lor.

(3) Cheltuielile operaţionale comune celor două categorii de asigurări vor fi

alocate fiecărei activităţi conform unei chei de repartizare, cheie care va fi

menţinută cel puţin pe parcursul unui exerciţiu financiar.

(4) Utilizarea acestei chei de repartizare se face numai cu aprobarea

prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

ART. 26^3

Asigurătorii cu activitate compozită trebuie să calculeze marja de

solvabilitate disponibilă separat, în conformitate cu metoda stabilită prin

normele emise în aplicarea prezentei legi, pentru fiecare dintre cele două

activităţi şi să întocmească un raport prin care să identifice în mod clar activele

şi obligaţiile care sunt folosite pentru calcularea fiecărei marje.

ART. 26^4

(1) În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate este

insuficientă, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va aplica pentru

activitatea la care se înregistrează deficienţe măsuri de redresare specifice, în

conformitate cu prevederile legii şi ale normelor emise în aplicarea prezentei

legi.

(2) Transferul între cele două activităţi, în cazul înregistrării unei situaţii

precum cea prevăzută în alin. (1), se va face doar în cazuri excepţionale şi

numai în condiţiile stabilite şi aprobate în prealabil de către Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale

normelor emise în aplicarea acesteia.

ART. 26^5

În vederea asigurării unei conduceri prudenţiale pentru fiecare dintre cele

două activităţi desfăşurate de asigurătorii cu activitate compozită, Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor confirmă sau nu, în conformitate cu prevederile

prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, conducătorii

departamentelor de asigurări de viaţă şi de asigurări generale, precum şi

persoanele care vor ocupa funcţii de conducere specifice în cadrul acestor

departamente.

ART. 26^6

Asigurătorii cu activitate compozită au obligaţia să ţină pentru fiecare dintre

cele două activităţi câte un registru special al activelor, în conformitate cu

prevederile anexei nr. 2.

ART. 26^7

Asigurătorii cu activitate compozită sunt obligaţi să trimită către Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor toate informaţiile, documentele şi raportările ale

căror formă, conţinut, informaţii, detalii şi certificări sunt stabilite prin normele

emise în aplicarea prezentei legi pentru fiecare activitate.

ART. 26^8

Prevederile art. 26^1 – 26^7 se aplică şi reasigurătorilor.

CAP. 5^1

Activitatea de asigurare de viaţă

ART. 27

(1) Administrarea asigurărilor de viaţă şi a fondului asigurărilor de viaţă

aferent, inclusiv investirea şi evaluarea activelor, precum şi calculul rezervelor

tehnice se efectuează potrivit prevederilor stabilite prin norme.

(2) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de viaţă este obligat:

a) să iniţieze examinarea activităţii de asigurare de viaţă, constând din

calcularea, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale

calculului actuarial, a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă şi a

rezervelor tehnice necesare, precum şi o apreciere asupra concordanţei dintre

fondul asigurărilor de viaţă şi activele aferente; examinarea se efectuează la

fiecare 12 luni sau la intervale mai scurte, în cazul în care Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor consideră necesar;

b) să redacteze un raport asupra rezultatelor examinărilor prevăzute la lit. a),

denumit în prezenta lege raport asupra asigurărilor de viaţă, ale cărui formă,

conţinut al informaţiilor, documentelor şi detaliilor suplimentare, precum şi mod

de certificare sunt stabilite prin norme;

c) să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o copie de pe raportul

asupra asigurărilor de viaţă într-un interval de 4 luni de la data la care s-a făcut

examinarea sau într-un interval mai mare, dacă termenul a fost aprobat în scris

de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în urma unei solicitări scrise şi

temeinic motivate, primită de la asigurător;

d) să furnizeze informaţiile, documentele şi detaliile suplimentare, în forma pe

care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o consideră necesară, pentru

evaluarea fondului asigurărilor de viaţă şi a situaţiei financiare a acestuia, după

depunerea raportului asupra asigurărilor de viaţă la Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor.

ART. 28

(1) Activele aferente fondului asigurărilor de viaţă vor garanta siguranţa

asiguraţilor care au contracte de asigurări de viaţă şi vor fi folosite numai în

raport cu obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă.

(2) Este interzisă crearea de sarcini – gaj sau ipotecă – asupra oricărui activ ce

aparţine fondului asigurărilor de viaţă, în măsura în care aceasta contravine

prevederilor alin. (1).

(3) Asigurătorul poate să schimbe, la un preţ de piaţă rezonabil, unele active

aparţinând fondului asigurărilor de viaţă cu alte active care îi aparţin, precum şi

să utilizeze activele aferente fondului asigurărilor de viaţă în alte scopuri decât

cele prevăzute la alin. (1), dacă dovedeşte în scris Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a

obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă.

CAP. 6

Măsuri prudenţiale privind reconstituirea rezervelor

ART. 28^1

(1) Dacă un asigurător nu se conformează, după caz, prevederilor art. 21

alin. (1) sau art. 27 alin. (2), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va

interzice acestuia să dispună liber asupra activelor sale, după comunicarea

prealabilă a deciziei sale autorităţilor competente din statele membre în care

sunt situate riscurile.

(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că

situaţia financiară a asigurătorului se deteriorează în continuare, aceasta poate

să limiteze sau să interzică libera alocare a activelor asigurătorului. În

consecinţă, va informa autorităţile competente ale altor state membre pe

teritoriile cărora asigurătorul îşi desfăşoară activitatea asupra tuturor

măsurilor luate şi, la cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, acestea

vor lua aceleaşi măsuri.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate, de asemenea, să limiteze

sau să interzică libera alocare a activelor asigurătorului şi va informa

autorităţile competente ale altor state membre pe teritoriile cărora asigurătorul

îşi desfăşoară activitatea asupra măsurilor luate şi, la cererea Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, acestea vor lua aceleaşi măsuri.

(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate să ia toate măsurile

considerate necesare şi asigurătorii în vederea protejării intereselor

asiguraţilor în situaţiile descrise în alin. (1), (2) şi (3).

(5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile

prezentei legi, la cererea autorităţilor din statul membru de origine, va interzice

libera alocare a activelor din România unui asigurător/reasigurător, care în

baza libertăţii de stabilire prestează activitatea de asigurare/reasigurare pe

teritoriul României.

ART. 28^2

Prevederile art. 28^1 se aplică şi reasigurătorilor.

ART. 29 *** Abrogat

ART. 30 *** Abrogat

ART. 31 *** Abrogat

ART. 32 *** Abrogat

CAP. 7

Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări

ART. 33

(1) Intermediarii în asigurări şi în reasigurări sunt, după caz, înregistraţi la

sau autorizaţi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate

cu normele emise în aplicarea prezentei legi, sau la autoritatea competentă din

statul membru de origine.

(2) Asigurătorii nu pot exercita activităţi de asigurare prin intermediari

neautorizaţi şi/sau neînregistraţi, cu excepţia celor care, având o activitate

profesională, alta decât intermedierea în asigurări, intermediază contracte de

asigurare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoştinţe referitoare la

riscul acoperit prin acesta.

b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viaţă;

c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;

d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor,

atunci când acesta acoperă următoarele riscuri: întreruperea activităţii,

pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea

bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă

contractul de asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor

de viaţă ori de răspundere civilă, dacă acesta este un risc auxiliar al riscului

principal legat de acea călătorie;

e) primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei a 500 euro şi durata

contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice reînnoire, nu depăşeşte 5

ani.

(3) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sunt obligaţi să pună la

dispoziţia clienţilor, în scris, înainte de încheierea, modificarea ori reînnoirea

contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puţin următoarele informaţii

referitoare la: denumirea (numele) intermediarului; sediul (adresa) şi registrul

în care a fost înscris, precum şi modalităţile prin care se poate verifica

înscrierea; deţinerea a minimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul

unui asigurător, respectiv reasigurător, deţinerea de către o societate de

asigurare sau o societate mamă a unei anumite societăţi de asigurare a

minimum 10% din drepturile de vot sau din capitalul intermediarului în

asigurări/reasigurări; procedurile de soluţionare amiabile sau pe cale

judecătorească a eventualelor neînţelegeri sau litigii dintre clienţi şi

intermediar, precum şi orice alte informaţii în conformitate cu prevederile

normelor emise în aplicarea prezentei legi.

(4) Primele de asigurare plătite de clienţi prin intermediari în asigurări se

consideră transferate asigurătorului la momentul plăţii; despăgubirile sau

sumele asigurate plătite de către asigurător prin intermediari se consideră ca

fiind transferate clienţilor numai în momentul încasării efective de către aceştia

a sumelor/despăgubirilor respective.

(4^1) Încasările şi plăţile făcute în numele sau în contul asiguraţilor sau

reasiguraţilor, reprezentând prime de asigurare sau de reasigurare ori

despăgubiri, de către intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări se

derulează prin conturi deschise la instituţiile de credit, altele decât conturile

prin care îşi derulează activitatea curentă.

(5) În caz de faliment al intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări,

sumele consemnate în conturile prin care se derulează încasările şi plăţile

făcute în numele sau în contul asiguraţilor ori reasiguraţilor nu pot fi utilizate

la îndestularea altor creditori decât cei menţionaţi de la alin. (4).

(6) Calitatea de agent de asigurare sau agent de reasigurare ori agent de

asigurare subordonat, persoană fizică sau juridică, precum şi cea de subagent

este incompatibilă cu cea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare ori de

asistent în brokeraj.

(7) Activitatea de bancassurance se desfăşoară prin agenţi de asigurare

subordonaţi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise

în aplicarea acesteia.

(8) Prin derogare de la prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în

aplicarea acesteia, intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări care au

formă juridică de societate pe acţiuni trebuie să deţină capitalul social minim

vărsat în conformitate cu Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi

completările ulterioare, şi au obligaţia de a numi în conducerea executivă cel

puţin două persoane fizice.

(9) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări care au formă juridică de

societate cu răspundere limitată pot opta pentru numirea în conducerea

executivă a cel puţin două persoane fizice.

(10) Toate persoanele numite în funcţia de administrator şi/sau în conducerea

executivă trebuie să îndeplinească criteriile şi condiţiile pentru aprobarea

persoanelor semnificative ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări,

stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(11) Orice intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, care nu a depus la

asigurător sau reasigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare sau

de reasigurare, după 30 de zile de la scadenţa prevăzută în contract, este

prezumat a fi în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta.

(12) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va putea introduce cerere

împotriva intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări prevăzuţi la alin.

(11), pentru pornirea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.

(13) Orice intermediar în asigurări, persoană fizică, care nu a depus la

asigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare, după 30 de zile de la

scadenţa prevăzută în contract, va fi de îndată executat silit de către asigurător

asupra garanţiei constituite potrivit art. 34 alin. (2) lit. d), iar dacă garanţia

constituită nu acoperă prejudiciul, va fi urmărit potrivit legii asupra oricăror

bunuri aparţinând acestuia.

(14) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice,

autorizaţi ori înregistraţi, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei

legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, sunt obligaţi să afişeze la toate

sediile, principal şi secundare, la loc vizibil, copii după certificatul de

înmatriculare emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru brokerii

de asigurare şi/sau de reasigurare, ori după certificatul de înregistrare emis de

asigurători sau reasigurători, pentru agenţii de asigurare sau de reasigurare,

persoane juridice, după înregistrarea în registrul prevăzut la art. 34 alin. (4).

ART. 34

(1) O persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de

asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător,

denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acţiona în numele

acestuia.

(2) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

a) să aibă pregătirea profesională de specialitate şi/sau competenţele,

cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităţi, în

concordanţă cu cerinţele prevăzute în normele emise de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea prezentei legi;

b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă

profesională sau o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în numele

căruia agentul de asigurare lucrează sau al cărui împuternicit este, valabile pe

întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului

Economic European, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de norme;

c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau

pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

d) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare privind angajarea

gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea

bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor;

e) să se bucure de o bună reputaţie.

(3) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de asigurare, cu

excepţia prevăzută la art. 33 alin. (2);

b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, a cărui

valoare să reprezinte 75% din cea prevăzută la art. 35 alin. (5) lit. c);

c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei

proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării

autorizării;

d) să se bucure de o bună reputaţie, iar denumirea agentului să cuprindă

obligatoriu sintagma agent de asigurare;

e) asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după

caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau

pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

f) conducătorul executiv să îndeplinească condiţiile privind pregătirea şi

experienţa necesare pentru a deţine această funcţie, conform normelor Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor.

(4) Asigurătorii sunt obligaţi să deschidă şi să menţină un registru, denumit

Registrul agenţilor de asigurare, în sistem computerizat şi cu arhivarea

obligatorie a tuturor modificărilor, care face parte din Registrul asigurătorilor,

reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, prevăzut la

art. 5 lit. r). Forma şi conţinutul acestui registru se vor stabili prin norme emise

în aplicarea prezentei legi.

(4^1) După înregistrare asigurătorii sunt obligaţi să elibereze intermediarilor

în asigurări, persoane juridice, un certificat de înregistrare, iar intermediarilor

în asigurări, persoane fizice, o legitimaţie. Datele şi informaţiile care se vor

trece în aceste documente se vor stabili prin norme emise în aplicarea prezentei

legi.

(4^2) Anual acest registru va fi trecut pe suport hârtie, care va fi certificat

pentru conformitate de conducerea executivă a asigurătorului sau

reasigurătorului.

(4^3) Asigurătorii sunt obligaţi să înregistreze în registrul prevăzut la alin.

(4), în conformitate cu condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi cu cele stabilite

prin norme emise în aplicarea prezentei legi, atât agenţii de asigurare, persoane

fizice şi juridice, cu care au încheiat contracte de agent, cât şi subagenţii şi

agenţii de asigurare subordonaţi; asigurătorii vor actualiza periodic toate

datele din acest registru, conform prevederilor normelor menţionate în acest

alineat.

(5) Datele înscrise în registrul agenţilor se transmit în sistem computerizat

atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaţiei sau uniunii

profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent

accesibile publicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităţii

de supraveghere şi asociaţiei sau uniunii profesionale sus-menţionate; aceste

date se verifică periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(6) Cerinţele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească agentul de

asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în registrul agenţilor,

obligaţiile asigurătorilor privind supravegherea agenţilor, precum şi alte

informaţii referitoare la agentul de asigurare se stabilesc prin norme emise de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(7) Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la

camera de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de

dispoziţiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări

sociale.

(8) Un agent de asigurare persoană fizică sau juridică nu poate intermedia

aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.

(9) Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare,

asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este răspunzător faţă de

asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare.

(10) Agenţii de asigurare, persoane fizice şi juridice, şi subagenţii înregistraţi

în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea

acesteia sunt obligaţi să includă în toate documentele emise, altele decât cele

ale asigurătorilor de la care au mandat, inclusiv în corespondenţa proprie cu

terţii, codul unic alocat prin registrul prevăzut la art. 5 lit. r), precum şi

următorul înscris: “Înregistrat la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor”.

(11) Agenţii de asigurare şi agenţii de asigurare subordonaţi, persoane fizice

şi juridice, precum şi subagenţii sunt obligaţi să scrie pe toate documentele

primite de la asigurătorii de la care au mandat codul unic alocat prin registrul

prevăzut la art. 5 lit. r).

(12) De la data aderării agenţii de asigurare sau de reasigurare, persoane

fizice ori juridice, care doresc să desfăşoare activitatea de intermediere în

asigurări sau în reasigurări pe teritoriul altor state membre trebuie să aibă în

vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă valabil pe întreg

teritoriul Uniunii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic

European, de aceeaşi valoare cu cea prevăzută pentru brokerii de asigurare

şi/sau de reasigurare.

ART. 35*)

(1) O persoană juridică poate desfăşura activitate de intermediere în

asigurări şi/sau în reasigurări, în calitate de broker de asigurare şi/sau de

reasigurare, dacă are o autorizaţie din partea Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, solicitantul va prezenta Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor documente din care să rezulte că va respecta

prevederile alin. (5) lit. a) – d) şi h).

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării

autorizaţiei necesare desfăşurării activităţii în calitate de broker de asigurare

şi/sau de reasigurare ori asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de

60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

(4) Prin decizia de acordare a autorizaţiei emise de către preşedintele

Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabileşte data de la

care brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare va începe să îşi desfăşoare

activitatea.

(4^1) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare autorizaţi în conformitate

cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt

obligaţi să includă în toate documentele emise, inclusiv în corespondenţa cu

terţii, codul unic alocat prin registrul prevăzut la art. 5 lit. r), precum şi

următorul înscris: “Autorizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor”.

(4^2) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare sunt obligaţi să scrie pe

toate documentele primite de la asigurători sau reasigurători codul unic alocat

prin registrul prevăzut la art. 5 lit. r).

(5) Orice broker de asigurare şi/sau reasigurare trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

a) să fie persoană juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă obligatoriu

sintagma broker de asigurare, broker de asigurare-reasigurare sau broker de

reasigurare, după caz, sau într-un limbaj uzual pentru activitatea de asigurare;

b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu

poate fi mai mică de 150 milioane lei; această valoare va fi actualizată prin

norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, a cărui

valoare trebuie să fie în concordanţă cu prevederile normelor emise în

aplicarea prezentei legi, care, după data dobândirii de către România a

statutului de stat membru, să fie valabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi

al statelor aparţinând Spaţiului Economic European;

c^1) valoarea contractului de asigurare de răspundere civilă, prevăzut la lit.

c), va fi actualizată periodic, prin norme emise în aplicarea prezentei legi şi în

conformitate cu dispoziţiile legislaţiei europene în materie.

d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare

şi/sau de reasigurare;

e) să păstreze şi să pună la dispoziţie Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze

şi să explice operaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând

informaţii asupra contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi

asupra înţelegerilor cu asigurătorii şi/sau cu reasigurătorii;

f) să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în

ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe care le desfăşoară, astfel

cum vor fi stabilite prin norme;

g) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei

proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării

autorizării;

h) să aibă personal angajat care să corespundă criteriilor de calificare şi

pregătire profesională conform normelor privind cerinţele profesionale pentru

intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări;

i) să deschidă şi să menţină Jurnalul asistenţilor în brokeraj, ale cărui regim,

formă şi conţinut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere de autorizare

pentru un broker de asigurare şi/sau de reasigurare în una dintre următoarele

situaţii:

a) asociaţii sau acţionarii persoane fizice, precum şi persoanele

semnificative, după caz, au cazier judiciar pentru infracţiuni contra

patrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-fiscală;

b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind pregătirea şi

experienţa pentru a deţine această poziţie, în conformitate cu normele elaborate

de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) numele solicitantului induce în eroare publicul;

d) solicitantul nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (5).

(7) Autorizaţia acordată unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare poate

fi retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazul în care:

a) aceasta constată că brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare se află în

una dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);

b) brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare nu a achitat taxele prevăzute

la art. 36;

c) nu a început să desfăşoare activitatea de broker de asigurare şi/sau de

reasigurare în termen de 6 luni de la data eliberării autorizaţiei;

d) într-o perioadă de 4 luni nu a trimis nici o raportare către Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor;

e) renunţă la activitatea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi

solicită în mod expres retragerea autorizaţiei;

f) încalcă în mod repetat dispoziţiile prezentei legi şi ale normelor emise în

aplicarea acesteia.

(8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica, cel puţin o dată pe

an, în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi într-o publicaţie de

largă circulaţie lista actualizată cuprinzând brokerii de asigurare şi/sau de

reasigurare autorizaţi şi orice alte informaţii pe care le va considera necesare

în aplicarea prezentei legi.

(9) Un broker de asigurare şi/sau de reasigurare nu poate fi acţionar, direct

sau indirect, ori administrator la un asigurător, reasigurător, agent de

asigurare sau de reasigurare ori la un agent de asigurare subordonat.

(9^1) Un asigurător, reasigurător, agent de asigurare sau de reasigurare,

persoană fizică ori juridică, sau un agent de asigurare subordonat, persoană

fizică ori juridică, nu poate fi acţionar, direct sau indirect, ori administrator al

unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare.

(10) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, sub condiţia împuternicirii

primite din partea asigurătorilor şi/sau reasigurătorilor, au dreptul să colecteze

primele, să plătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în

contractul de asigurare sau de reasigurare, după caz, cu respectarea

prevederilor legale în vigoare, şi să emită documentele de asigurare sau de

reasigurare în numele asigurătorului sau reasigurătorului, după caz.

(11) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu îşi pot desfăşura

activitatea prin agenţi de asigurare, persoane fizice sau juridice, subagenţi ori

agenţi de asigurare subordonaţi, ci numai prin personal propriu şi/sau prin

asistenţi în brokeraj.

(11^1) Mandatul în brokeraj nu poate fi îndeplinit prin intermediul unui agent

de asigurare sau de reasigurare, persoană fizică ori juridică, sau printr-un

subagent ori agent de asigurare subordonat.

(11^2) Înainte de a încheia mandatul de brokeraj cu clientul, brokerul trebuie

să îi solicite un înscris din care să rezulte că acesta nu a semnat cu unul sau mai

mulţi brokeri un mandat cu acelaşi obiect.

(11^3) În cazul în care clientul se consideră prejudiciat de modul cum se

îndeplineşte mandatul de brokeraj are dreptul de a solicita modificarea prin

înţelegere amiabilă sau în cazul în care nu se ajunge la nici un acord are

dreptul să revoce mandatul. În toate cazurile de mai sus clientul trebuie să-şi

argumenteze solicitarea în scris, printr-un preaviz trimis cu cel puţin:

1. 10 zile calendaristice înaintea datei de solicitare a înţelegerii amiabile; sau

2. 30 de zile calendaristice înaintea datei de revocare a mandatului.

(11^4) În cazul în care nu se respectă prevederile alin. (11^2) şi alin. (11^3)

pct. 1 şi 2, brokerul în cauză este îndreptăţit să ceară rambursarea cheltuielilor

efectuate până la data la care ia cunoştinţă despre faptele descrise în

prevederile menţionate mai sus sau, după caz, să solicite daune materiale.

(11^5) Personalul propriu al brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare,

care are ca principală atribuţie de serviciu intermedierea contractelor de

asigurare şi/sau de reasigurare, va fi înscris în registrul prevăzut la art. 5 lit. r),

în condiţiile prevăzute prin norme emise în aplicarea prezentei legi.

(11^6) Asistenţii în brokeraj vor fi înscrişi în Jurnalul asistenţilor în brokeraj.

(12) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare se pot asocia în uniuni

profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea

obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

(13) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări şi/sau în

reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această

activitate, în vederea protejării interesului public.

(13^1) Brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare le este interzis să facă

reclamă ori publicitate remunerată pentru produsele, activitatea sau acţiunile

de orice fel ale asigurătorilor ori reasigurătorilor.

(14) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că

activitatea de publicitate a intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări

care au sediul social ori domiciliul, după caz, în România nu respectă aceste

reguli, aplică sancţiunile prevăzute la art. 39 alin. (3) lit. d) sau e).

(15) Toate rapoartele, documentele şi solicitările brokerilor de asigurare

şi/sau de reasigurare, precum şi corespondenţa de orice fel a acestora cu

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor fi semnate, după caz, numai de

persoanele semnificative.

(16) Orice împuternicire dată unei alte persoane, emisă inclusiv de

administratori sau de administratorul unic, în cazul în care acesta din urmă nu

face parte din conducerea executivă, este nulă de drept.

(17) Prin derogare de la prevederile alin. (16), când conducerea este

asigurată de o singură persoană, în cazuri bine justificate, persoanele

menţionate la alin. (16) pot împuternici o altă persoană din cadrul brokerului

de asigurare şi/sau de reasigurare, pentru a duce la îndeplinire obligaţiile

prevăzute la alin. (15).

(18) Împuternicirea, care trebuie să indice perioada pentru care se acordă,

va fi trimisă în cel mult două zile calendaristice de la emiterea ei, spre

înştiinţare, la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(19) Prin excepţie de la prevederile alin. (5) lit. d), brokerii de asigurare

şi/sau de reasigurare pot intermedia, în conformitate cu legislaţia specifică în

vigoare, şi produse ale fondurilor de pensii facultative.

(20) Contractul de asigurare de răspundere civilă prevăzut la alin. (5) lit. c)

se referă numai la activitatea de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări

reglementată în conformitate cu prezenta lege şi cu normele emise în aplicarea

acesteia.

————

*) Iniţial, art. 35 alin. (19) din Legea nr. 32/2000 a fost modificat prin art. I

din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2007.

Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2007 a fost modificat

prin Legea nr. 162/2009, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 117/2007. În noua redactare, art. I din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 117/2007 nu mai face nicio referire la art. 35 alin.

(19) din Legea nr. 32/2000.

În aceste condiţii, am inclus în textul actualizat art. 35 alin. (19) în forma în

vigoare înainte de modificarea efectuată prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 117/2007.

Reproducem mai jos şi art. 35 alin. (19) din Legea nr. 32/2000 în forma

rezultată în urma modificării efectuate prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 117/2007:

“(19) Prin excepţie de la prevederile alin. (5) lit. d), brokerii de asigurare

şi/sau de reasigurare pot desfăşura activităţi de marketing al fondului de pensii

administrat privat şi/sau al prospectului schemei de pensii facultative, cu

respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.”

ART. 35^1

Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare sunt obligaţi să prezinte Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor situaţiile financiare anuale, precum şi alte

documente, rapoarte ori informaţii cerute de aceasta, la termenele şi în formele

stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi sau prin avize, decizii ori

circulare.

ART. 35^2

(1) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare pot fructifica ori investi

capitalul social, veniturile realizate din activitatea de intermediere în asigurări

sau în reasigurări, precum şi rezervele de capital în bunuri mobiliare ori

imobiliare (depozite bancare, acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de valori

mobiliare, imobile destinate activităţii proprii sau închirierii).

(2) Veniturile din activitatea de închiriere a imobilelor pot reprezenta

maximum 15% din veniturile aferente activităţii de intermediere în asigurări.

ART. 36

(1) Un broker de asigurare care solicită autorizarea conform art. 35 achită la

depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare de 30.000.000 lei;

cuantumul taxelor de autorizare se actualizează periodic prin decizie a Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor, în funcţie de indicele preţurilor comunicat de

Comisia Naţională pentru Statistică.

(2) În cazul respingerii cererii de autorizare sau a retragerii documentaţiei

de către solicitant, taxa de autorizare nu se restituie.

(3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare achită, din momentul

acordării autorizaţiei de funcţionare pe durata valabilităţii acesteia, o taxă de

funcţionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de

maximum 0,3% din veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei

pentru care sunt datorate.

(3^1) După data aderării României la Uniunea Europeană, taxa de

funcţionare prevăzută la alin. (3) se poate majora până la maximum 0,5% din

veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei pentru care sunt

datorate, în raport cu obligaţiile ce revin Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, după dobândirea statutului de stat membru al Uniunii Europene.

(4) Brokerii de asigurare achită taxa de funcţionare la termenul stabilit prin

norme.

(5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare prevăzute la alin. (3), se

calculează majorări de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare

privind colectarea creanţelor bugetare.

CAP. 7^1

Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii a intermediarilor în

asigurări şi/sau în reasigurări

ART. 36^1

(1) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, autorizaţi şi/sau

înregistraţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activitate

de intermediere pe teritoriul României, după caz, pot desfăşura activitate de

intermediere pe teritoriul oricărui stat membru.

(2) Intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări îşi desfăşoară activitatea

conform alin. (1), cu condiţia informării prealabile a Comisiei de Supraveghere

a Asigurărilor.

(3) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări transmite spre informare

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele documente şi informaţii

referitoare la:

a) statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să desfăşoare activitatea

de intermediere;

b) structura sa organizatorică;

c) adresa sediului său din statul membru gazdă de la care pot fi obţinute şi la

care pot fi transmise documente;

d) numele, calificarea şi experienţa conducătorului executiv, care are

capacitatea să îl reprezinte şi să îl angajeze în relaţiile cu terţii pe teritoriul

statului membru respectiv, inclusiv dovada că acesta nu are cazier judiciar

pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de

legislaţia financiar-fiscală.

(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informaţii în

termen de 30 de zile de la primirea lor autorităţii competente din statul membru

respectiv, numai în cazul în care statul membru a comunicat Comisiei Europene

că doreşte să fie informat despre astfel de acţiuni.

(5) În cazul în care statul membru în cauză nu şi-a exprimat dorinţa

prevăzută la alin. (4), intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări îşi poate

începe activitatea imediat.

ART. 36^2

În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor doreşte să fie

informată despre intenţia oricărui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări

dintr-un stat membru de a desfăşura activităţi de intermediere pe teritoriul

României, va comunica această cerinţă Comisiei Europene. Intermediarul în

asigurări şi/sau în reasigurări va transmite, prin autoritatea competentă din

statul membru de origine, documentele şi informaţiile solicitate, conform

prevederilor legale în vigoare.

ART. 36^3

(1) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări cu domiciliul sau, după

caz, cu sediul social într-un stat membru care, în baza dreptului de stabilire şi a

libertăţii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare activitate de intermediere pe

teritoriul României, are obligaţia respectării şi se supune reglementărilor

legislaţiei române.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită unui intermediar în

asigurări şi/sau în reasigurări care desfăşoară activitate de intermediere pe

teritoriul României orice informaţii şi documente necesare verificării respectării

de către acesta a legislaţiei naţionale.

ART. 36^4

(1) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată

nerespectarea prevederilor legislaţiei naţionale de către intermediarii în

asigurări şi/sau în reasigurări care desfăşoară activităţi pe teritoriul României,

conform prevederilor art. 36^3, solicită acestora luarea măsurilor necesare în

vederea remedierii situaţiei.

(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că

intermediarul nu ia toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, aceasta

informează în acest sens autoritatea competentă din statul membru de origine.

(3) În cazul în care măsurile luate de autoritatea competentă din statul

membru de origine se dovedesc a fi inadecvate şi/sau insuficiente şi dacă

intermediarul în cauză continuă să încalce prevederile legislaţiei naţionale,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îşi exercită atribuţiile ce îi revin

conform legii, fiind în drept să aplice sancţiunile prevăzute de lege, inclusiv

interzicerea desfăşurării activităţii de intermediere în asigurări şi/sau în

reasigurări pe teritoriul României.

ART. 36^5

În cazul retragerii autorizaţiei sau, după caz, al radierii din registrul

agenţilor de asigurare a unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări,

care are sediul social ori domiciliul pe teritoriul României, Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor va informa toate autorităţile competente pe al

căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea acel intermediar în baza dreptului de

stabilire sau a libertăţii de a presta servicii.

ART. 36^6

(1) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări şi/sau în

reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această

activitate în vederea protejării interesului public.

(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată

încălcarea prevederilor alin. (1) de către intermediarii în asigurări şi/sau în

reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului de stabilire şi a

libertăţii de a presta servicii, solicită încetarea imediată a acestor practici, în

caz contrar urmând să informeze autoritatea competentă din statul membru de

origine.

ART. 36^7

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua măsurile necesare pentru a

asigura publicarea corespunzătoare a condiţiilor în care trebuie să se

desfăşoare activitatea de asigurare pe teritoriul României.

CAP. 8

Activitatea de control şi sancţiuni

ART. 37

(1) Nici o faptă sau omisiune a asigurătorului ori a agentului său, constând în

încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii aplicabile contractului de

asigurare şi a condiţiilor sau a cuantumului primelor de asigurare, precum şi a

altor elemente privind încheierea contractului de asigurare, nu poate fi invocată

de asigurător pentru anularea unui contract de asigurare.

(2) *** Abrogat

(3) *** Abrogat

ART. 38

(1) Activităţile de publicitate trebuie să respecte prevederile care

reglementează această activitate, în vederea protejării interesului public.

(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că

activitatea de publicitate a asigurătorilor sau reasigurătorilor cu sediul social

în România nu respectă aceste reguli, aplică sancţiunile prevăzute la art. 39

alin. (3) lit. d) sau e).

(3) În cazul în care asigurătorii şi reasigurătorii care desfăşoară activitate de

asigurare pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a

presta servicii nu respectă prevederile alin. (1), Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor solicită încetarea imediată a acestor practici, iar în cazul în care

asigurătorii şi reasigurătorii respectivi nu se vor conforma, Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor va informa autorităţile competente ale statelor

membre de origine.

ART. 38^1

(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi, a normelor adoptate în aplicarea

acesteia, precum şi a avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaţii,

documente şi rapoarte se constată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,

prin exercitarea unui control permanent, periodic sau inopinat al activităţii

asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări şi/sau în

reasigurări, Fondului sau entităţilor care organizează cursuri de calificare,

pregătire şi perfecţionare profesională.

(2) Efectuarea unui control periodic sau inopinat se hotărăşte prin decizie a

Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Sancţiunile se stabilesc de către Consiliul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor în baza referatelor de constatare întocmite de către direcţiile de

specialitate care efectuează controlul permanent la sediul autorităţii de

supraveghere ori a proceselor-verbale încheiate ca urmare a controalelor

periodice sau inopinate efectuate de echipele de control desemnate în acest

scop, la sediul asigurătorului, reasigurătorului, intermediarului în asigurări

şi/sau în reasigurări, Fondului sau entităţii care organizează cursuri de

calificare, pregătire şi perfecţionare profesională.

(4) Urmărirea aplicării sancţiunilor se face de către direcţiile de specialitate

care au întocmit referatele ori de către direcţia de control, pentru controalele

periodice sau inopinate.

(5) Controlul permanent se efectuează la sediul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor de către direcţiile sale de specialitate, asupra:

a) datelor din rapoartele şi informările, periodice sau anuale, stabilite prin

prezenta lege şi prin normele emise în aplicarea acesteia;

b) documentelor şi informaţiilor solicitate prin avize sau decizii de Comisia

de Supraveghere a Asigurărilor în vederea exercitării unei supravegheri de tip

prudenţial;

c) documentelor şi informaţiilor care necesită aprobarea prealabilă a

modificărilor hotărâte de către asigurători, reasigurători şi brokerii de

asigurare şi/sau de reasigurare;

d) respectării termenelor de prezentare a rapoartelor, informărilor,

documentelor şi informaţiilor prevăzute la lit. a), b) şi c).

(6) Direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, care efectuează controlul permanent în conformitate cu

prevederile alin. (5), vor notifica, prin scrisoare cu confirmare de primire,

persoanelor semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor

în asigurări şi/sau în reasigurări, Consiliului director al Fondului sau

conducerii entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi

perfecţionare profesională despre încălcarea prevederilor prezentei legi, ale

normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi a avizelor, deciziilor sau

solicitărilor de informaţii, documente şi rapoarte şi vor solicita acestora ca, în

termen de 7 zile calendaristice de la primirea notificării, să remită un răspuns

prin care să explice motivul încălcării.

(7) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea răspunsului la notificarea

prevăzută la alin. (6), direcţia de specialitate în cauză va propune, printr-un

referat de constatare, Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

măsurile sancţionatorii, la care se anexează răspunsul primit.

(8) Referatul de constatare se va întocmi şi se va prezenta Consiliului

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în acelaşi termen ca cel prevăzut la

alin. (7), şi în cazul lipsei unui răspuns la notificarea prevăzută la alin. (6).

(9) Termenele prevăzute la alin. (6) şi, respectiv, alin. (7) curg de la data de

înregistrare a primirii notificării de către asigurători, reasigurători,

intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, Fondul sau entităţile care

organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, după

caz, şi, respectiv, de la data de înregistrare a răspunsului la notificare de către

direcţia de specialitate emitentă a notificării.

(10) În funcţie de natura, gravitatea şi frecvenţa abaterilor Consiliul Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor poate hotărî atât aplicarea unei sancţiuni, în

conformitate cu prevederile prezentei legi, cât şi efectuarea unui control

inopinat la sediul asigurătorului, reasigurătorului şi intermediarului în

asigurări şi/sau în reasigurări sau, în cazul în care este în desfăşurare un

control periodic, va dispune extinderea acestuia şi asupra aspectelor negative

sesizate.

(11) Controalele periodice şi tematica acestora vor fi notificate conducerii

executive a asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de

reasigurare sau, dacă este cazul, Consiliului director al Fondului, agenţilor de

asigurare sau de reasigurare şi agenţilor de asigurare subordonaţi, persoane

juridice, cu 15 zile lucrătoare înainte de data începerii.

(12) Asigurătorii, reasigurătorii, intermediarii în asigurări şi/sau în

reasigurări, persoane juridice, Fondul sau entităţile care organizează cursuri

de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională au obligaţia de a pune la

dispoziţie echipelor de control periodic sau inopinat, după caz, un spaţiu

adecvat, care pe perioada desfăşurării controlului să fie folosit numai de către

membrii echipei.

(13) Controalele inopinate vor viza numai aspecte punctuale, rezultate din

analiza rapoartelor şi informărilor periodice sau anuale ori a reclamaţiilor şi

sesizărilor înregistrate la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, privind

activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor, intermediarilor în asigurări şi/sau

în reasigurări, Fondului sau a entităţilor care organizează cursuri de calificare,

pregătire şi perfecţionare profesională, după caz.

(14) Nici un asigurător, reasigurător şi intermediar în asigurări şi/sau în

reasigurări, Fondul sau o entitate care organizează cursuri de calificare,

pregătire şi perfecţionare profesională nu poate refuza efectuarea unui control

inopinat.

ART. 39

(1) *** Abrogat

(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate conform art. 8 alin. (1),

precum şi a deciziilor sau avizelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

emise potrivit art. 4 alin. (26) şi art. 8 alin. (2);

b) înmatricularea asigurătorilor sau reasigurătorilor la Oficiul Naţional al

Registrului Comerţului fără avizul prealabil în vederea înregistrării, emis de

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) încălcarea, în orice mod, de către asigurători, reasigurători, intermediari

în asigurări şi/sau în reasigurări, Fond sau de entităţile care organizează

cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, după caz, a

dispoziţiilor art. 5 lit. b), b^1), c), d), e), f), g), h), h^1), h^2), h^3), i), j), l), l^1)

şi m), ale art. 18, ale normelor emise în aplicarea prezentei legi, precum şi a

avizelor, deciziilor sau solicitărilor de informaţii, documente şi rapoarte;

d) nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (16), (17) şi (18), art. 12^1, 12^2,

20, 20^1, art. 33 alin. (7), art. 34 alin. (4^1), (4^2) şi (4^3), art. 38^1 alin. (6),

(12) şi (14), precum şi ale cap. V, după caz;

e) nesolicitarea de către asigurător/reasigurător/broker de asigurare şi/sau

de reasigurare a aprobării sau avizului, după caz, a/al Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor pentru acţionarii semnificativi direcţi şi/sau

indirecţi şi pentru persoanele semnificative ale

asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare

sau, în cazul Fondului, a avizului prealabil pentru membrii Consiliului director;

f) încălcarea, în orice mod, de către asigurător/reasigurător/broker de

asigurare şi/sau reasigurare a obligaţiilor privind ţinerea evidenţelor şi

transmiterea rapoartelor prevăzute de lege şi/sau de normele adoptate în

aplicarea acesteia;

g) încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 16 şi 35 şi a normelor emise în

aplicarea prezentei legi cu privire la menţinerea limitei minime a capitalului

social şi, după caz, a fondului de rezervă liberă vărsat, a marjei de solvabilitate

şi, după data aderării României la Uniunea Europeană, a fondului de

siguranţă;

h) nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 21 şi 22 privind

constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice şi, respectiv, acoperirea acestora

prin categoriile de active admise;

i) nerespectarea prevederilor art. 23, art. 44 alin. (2) şi ale normelor emise în

aplicarea prezentei legi privind transferul de portofoliu;

j) neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor prevăzute la art.

27, 28, 28^1 şi 28^2;

k) nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (3), (4), (4^1), (6), (7) şi (14), art.

34, art. 38^1 alin. (6), (12) şi (14), precum şi a normelor privind desfăşurarea

activităţii agenţilor de asigurare, a subagenţilor şi agenţilor de asigurare

subordonaţi;

l) desfăşurarea activităţii de către asigurători/reasigurători/brokeri de

asigurare şi/sau de reasigurare cu încălcarea, în orice mod, a prevederilor art.

11 – 14, precum şi ale normelor adoptate în aplicarea prezentei legi;

m) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 35 alin. (13), (13^1) şi (14) şi

la art. 38 alin. (2) privind activitatea de publicitate şi de reclamă;

m^1) nerespectarea prevederilor art. 12 alin. (16), (17) şi (18);

m^2) nerespectarea obligaţiilor brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare,

prevăzute la art. 33 alin. (3), (4^1), (6), (7) şi (14), art. 35, 36, art. 38^1 alin.

(6), (12) şi (14) şi în normele emise în aplicare;

m^3) nerespectarea de către asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare

şi/sau de reasigurare, Consiliul director al Fondului sau de conducerea

entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare

profesională a termenelor de transmitere sau trimiterea cu date incomplete şi

eronate a rapoartelor, raportărilor, analizelor, documentelor şi informaţiilor

prevăzute de prezenta lege, de normele emise în aplicarea ei sau prin decizii ori

avize;

m^4) nerespectarea prevederilor art. 25^1 şi ale normelor emise în aplicarea

acestuia de către Consiliul director al Fondului;

m^5) nerespectarea de către conducerea entităţilor care organizează cursuri

de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională şi/sau de către lectori a

prevederilor art. 38^1 alin. (6), (9), (12) şi (14) şi ale normelor emise în

aplicarea prezentei legi;

n) desfăşurarea de către asigurători sau reasigurători a activităţii de

asigurare, de reasigurare sau de bancassurance prin intermediari neautorizaţi,

neavizaţi şi/sau neînregistraţi potrivit legii sau fără calificarea şi pregătirea

profesională corespunzătoare;

o) neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos a obligaţiei de ţinere a

registrului agenţilor de asigurare sau a jurnalului asistenţilor în brokeraj, după

caz, potrivit legii şi normelor emise în aplicarea acesteia;

p) neîndeplinirea de către asigurători sau reasigurători, în orice mod, a

obligaţiei privind supravegherea agenţilor de asigurare, prevăzută de art. 20

alin. (3) lit. b) şi de normele date în aplicarea prezentei legi;

q) efectuarea oricăror modificări ale documentelor şi/sau ale condiţiilor pe

baza cărora s-a acordat autorizaţia de funcţionare, fără avizul prealabil al

Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

r) desfăşurarea activităţii de către intermediarii în asigurări şi/sau în

reasigurări fără îndeplinirea şi menţinerea cerinţelor profesionale prevăzute de

prezenta lege şi de normele date în aplicarea acesteia;

s) nerespectarea prevederilor art. 47^1 alin. (1) şi (3);

t) nerespectarea prevederilor art. 24^1 alin. (2) şi a normelor emise în

aplicarea prezentei legi;

u) nerespectarea prevederilor art. 39 alin. (8^1).

(3) Săvârşirea cu intenţie sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a

vreuneia dintre faptele prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu:

a) avertisment scris;

b) limitarea operaţiunilor;

c) amendă aplicabilă: asigurătorilor/reasigurătorilor, de la 5.000 lei la

100.000 lei; intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, de la 2.500 lei la

50.000 lei; agenţilor de asigurare, persoane fizice, subagenţilor şi agenţilor de

asigurare subordonaţi, persoane fizice, de la 500 lei la 1.000 lei; conducătorilor

entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare

profesională, de la 1.000 lei la 10.000 lei; membrilor consiliului de

administraţie şi/sau directoratului şi/sau ai consiliului de supraveghere, ai

conducerii executive, ai conducătorilor activităţilor de asigurări de viaţă şi de

asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, ai

persoanelor desemnate în funcţii de conducere specifice domeniului

asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi,

conducătorului sau, după caz, conducerii executive a intermediarilor în

asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice şi membrilor Consiliului

director al Fondului, de la 2.500 lei la 50.000 lei;

c^1) anularea votului exprimat sau suspendarea temporară a dreptului de vot

al acţionarilor semnificativi;

c^2) amendă aplicabilă oricărei persoane care utilizează denumirile de

asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare, agent de

asigurare sau de reasigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat sau

derivatele acestora, fără a avea autorizaţie emisă sau fără a fi înregistrată la

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de la 10.000 lei până la 100.000 lei,

pentru persoanele juridice, şi de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele

fizice;

c^3) interzicerea liberei alocări a activelor din România ale unui

asigurător/reasigurător;

d) interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităţii de asigurare

şi/sau de reasigurare, parţială sau totală, pentru asigurători şi/sau

reasigurători, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, iar pentru

brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, interzicerea temporară sau

definitivă a activităţii definite la art. 2 lit. C pct. 56 şi 57;

e) retragerea autorizaţiei asigurătorilor, reasigurătorilor sau brokerilor de

asigurare şi/sau de reasigurare, retragerea aprobării pentru persoanele

semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau

de reasigurare şi, după caz, retragerea avizului, pentru membrii Consiliului

director al Fondului de protecţie a victimelor străzii, revocarea unui membru

sau a întregului Consiliu director al Fondului, revocarea aprobării acordate

entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare

profesională şi/sau lectorilor, dispunerea către asigurători, reasigurători şi

brokeri de asigurare/reasigurare a radierii agenţilor de asigurare, persoane

fizice sau juridice, a subagenţilor, a agenţilor de asigurare subordonaţi sau a

asistenţilor în brokeraj din registrele speciale în care aceştia au fost

înregistraţi, precum şi retragerea aprobării pentru entităţile şi/sau persoanele

menţionate la art. 5 lit. h^3).

(4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată cumulativ cu oricare dintre

sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. d) şi e).

(5) Decizia de sancţionare este semnată de preşedintele Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte la data comunicării sale persoanei

sancţionate.

(6) La individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele

personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului.

(7) În cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică

amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai gravă.

(8) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani

sau cu amendă penală de la 20.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) fapta

oricărei persoane constând în desfăşurarea activităţii de asigurare în/din

România fără autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi

desfăşurarea activităţii fără înscrierea în Registrul asigurătorilor,

reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări.

(8^1) Se interzice oricărei persoane care nu are autorizaţie emisă sau nu este

înregistrată la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să utilizeze denumirile

de asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare, agent de

asigurare sau de reasigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat sau

derivatele acestora, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu

excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege

sau printr-un acord internaţional, sau când, din contextul în care sunt folosite

aceste cuvinte, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activităţi de asigurare,

de reasigurare sau de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări.

(8^2) În orice formă de publicitate, acte oficiale, contracte ori alte asemenea

documente, iniţialele, sigla, emblema sau alte elemente de identificare a unui

asigurător, reasigurător sau intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări care

funcţionează în România ori care sugerează o legătură cu aceasta pot fi

utilizate numai de către şi în legătură cu o subunitate a acelei entităţi, inclusiv

în denumirea acesteia.

(8^3) În scopul exercitării activităţilor specifice, entităţile străine pot utiliza

pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în ţara de origine. În

situaţia în care există posibilitatea unor confuzii, în scopul asigurării unei

clarificări corespunzătoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate să

solicite ca numele asigurătorului, reasigurătorului sau intermediarului în

asigurări şi/sau în reasigurări respectiv să fie însoţit de o menţiune explicativă

în limba română.

(9) Aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de prezenta lege se

prescrie în termen de 6 luni de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 24

de luni de la data săvârşirii acesteia.

(10) Amenzile contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor se fac venituri la bugetul de stat în cotă de 50%,

iar diferenţa se face venit la bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(11) *** Abrogat

(12) În vederea asigurării transparenţei şi aplicării unitare a măsurilor

sancţionatorii prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor va emite norme în aplicarea prezentei legi privind gradualizarea

măsurilor sancţionatorii. Măsurile sancţionatorii trebuie să fie proporţionale cu

gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în

care a fost săvârşită, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul

urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale

contravenientului şi de celelalte date înscrise în referatul de

constatare/procesul-verbal.

ART. 40

(1) Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,

în conformitate cu art. 8 alin. (2), persoana fizică sau juridică în cauză poate

face plângere la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la

comunicarea deciziei.

(2) Plângerea adresată Curţii de apel nu suspendă, pe timpul soluţionării

acesteia, măsurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Soluţionarea plângerii se face cu precădere şi de urgenţă.

ART. 41

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate oricând să decidă modificarea

sau revocarea oricăror măsuri dispuse, dacă constată că acestea nu mai sunt

necesare.

ART. 41^1

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va emite norme privind

rezolvarea corespunzătoare a reclamaţiilor şi, pe cale amiabilă, a disputelor

dintre intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări şi asiguraţi.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va sprijini asociaţiile

profesionale ale asigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în

reasigurări să coopereze în vederea rezolvării disputelor transfrontaliere.

CAP. 9

Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 42

(1) În toate problemele privind reglementarea activităţii de asigurare şi

reasigurare se aplică prevederile prezentei legi.

(2) Orice dispoziţii referitoare la asigurări şi reasigurări, stabilite prin legi

speciale, sunt administrate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) În caz de conflict între dispoziţiile prezentei legi şi prevederile conţinute

în alte acte normative se aplică prevederile prezentei legi.

(4) Pentru situaţiile nereglementate în prezenta lege aceasta se completează cu

legislaţia comercială, civilă, a investiţiilor străine şi contravenţională, după caz.

ART. 42^1

(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate în măsură

să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor

calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(2) În cazul contestării în instanţă a actelor Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor

acte.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu are calitate procesuală şi nu

poate fi chemată în judecată în procesele declanşate împotriva

asigurătorilor/reasigurătorilor/intermediarilor în asigurări şi/sau în

reasigurări, chiar dacă aceştia se află în procedură de redresare financiară sau

de faliment, în procesele împotriva Fondului, pentru a răspunde de

neîndeplinirea obligaţiilor asumate de aceştia potrivit legii şi/sau convenţiilor

internaţionale, sau în cazul proceselor împotriva entităţilor care organizează

cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională şi/sau lectorilor.

ART. 43*)

(1) Sunt scutite de impozite şi taxe:

a) primele de asigurare şi reasigurare, precum şi comisioanele aferente

acestora;

b) despăgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi ce se acordă

asiguraţilor, beneficiarilor sau terţelor persoane păgubite, din asigurările de orice

fel;

c) transferurile de valori ale plasamentelor şi transferurile de portofolii de

asigurări, intervenite între asigurători, din patrimoniul societăţii cedente în

patrimoniul celei cesionare, inclusiv ca urmare a divizării, fuzionării, lichidării

sau a oricăror forme de reorganizare internă a societăţii de asigurare;

d) contribuţiile plătite de asigurători, reasigurători şi de brokerii de

asigurare şi/sau de reasigurare la uniunile profesionale de profil.

(2) *** Abrogat

(2^1) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este obligat să permită

accesul gratuit al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la informaţiile din

registrul comerţului central, ţinut în sistem computerizat, referitoare la

asigurătorii şi brokerii de asigurare din România, autorizaţi în conformitate cu

prevederile prezentei legi, la agenţii de asigurare persoane fizice şi juridice,

precum şi la alte persoane fizice sau juridice care sunt sau solicită aprobarea

pentru a deveni acţionari semnificativi direcţi sau indirecţi ai unui asigurător

sau broker; de asemenea, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este

obligat să furnizeze la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

informaţii economico-financiare raportate de asigurători, reasigurători, agenţi

de asigurare, persoane juridice şi brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare în

situaţiile financiare anuale.

(3) Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a unui

asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare, agent de

asigurare autorizat sau înregistrat ori a persoanelor prevăzute la art. 39 alin.

(3) lit. c), după caz, întocmit sau emis de către organele Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, conform legii, constituie titlu de creanţă.

(4) La data scadenţei, titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va declanşa procedura silită de

recuperare a creanţelor sale, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

————-

*) Conform art. 36 alin. (1) lit. e din Legea nr. 414/2002, începând cu 1 iulie

2002, s-au abrogat “prevederile art. 43 alin. (2) referitoare la impozitul pe

profit din Legea nr. 32/2000″.

Conform art. 85 lit. g din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 493/2002 , începând cu 1 ianuarie 2002, s-au abrogat

“prevederile art. 43 alin. (1) lit. a) şi b) referitoare la scutirea de impozit pe

venit acordată persoanelor fizice, precum şi cele ale art. 43 alin. (2) din Legea

nr. 32/2000″.

ART. 44

(1) Asigurătorul sau brokerul care la data intrării în vigoare a prezentei legi

era autorizat să desfăşoare activităţi în domeniul asigurărilor, în condiţiile

legislaţiei abrogate prin această lege, este autorizat să îşi continue activitatea

pentru următoarele 4 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al

României, Partea I, a hotărârii Parlamentului de numire a membrilor

Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, perioadă în care se va

conforma reglementărilor prezentei legi.

(2) Asigurătorii care îşi încetează activitatea sau, în cazul asigurătorilor cu

activitate compozită, solicită renunţarea la una dintre activităţi sunt obligaţi să

procedeze la efectuarea transferului de portofoliu în condiţiile prevăzute în art.

23 şi în normele emise în aplicarea prezentei legi.

(3) În termen de 4 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României,

Partea I, a hotărârii Parlamentului de numire a membrilor Consiliului Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor societăţile mutuale care desfăşoară o activitate

de asigurare la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să solicite

şi să obţină autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în

conformitate cu prevederile art. 12.

(4) Prevederile art. 13 şi 36 se aplică începând cu data publicării în

Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Parlamentului de numire a

membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(5) Până la aprobarea noului plan de conturi, specific activităţii de asigurare,

la determinarea veniturilor asigurătorului vor fi luate în considerare primele

efectiv încasate.

(6) În termen de cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu avizul Ministerului Finanţelor

Publice, va elabora noul plan de conturi şi metodologia contabilă specifică

activităţii de asigurare.

(7) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va apela în primul an de

activitate de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

hotărârii Parlamentului de numire a membrilor Consiliului Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere,

dotare şi funcţionare, cu titlu de împrumut rambursabil, la disponibilul din

Fondul de protejare a asiguraţilor, constituit în baza art. 60 din Legea nr.

136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România; împrumutul se va

rambursa pe măsura obţinerii surselor de finanţare, constituite conform

prevederilor prezentei legi.

ART. 45

(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se constituie Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor fi

numiţi în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul

Oficial al României, Partea I.

(3) Până la data numirii membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare

din cadrul Ministerului Finanţelor Publice exercită atribuţiile date în

competenţa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prevăzute la art. 5, cu

excepţia celei prevăzute la lit. j).

(4) Atribuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi

reasigurare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, competenţele legale ale

Ministerului Finanţelor Publice, precum şi ale Guvernului României, astfel cum

sunt prevăzute, la data intrării în vigoare a prezentei legi, la art. 5, 7, 53, 60, 65

şi 67 din Legea nr. 136/1995, se preiau de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor la data numirii membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor, dată la care Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi

reasigurare îşi încetează activitatea.

(5) Salariaţii Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare

din cadrul Ministerului Finanţelor Publice se transferă în interesul serviciului la

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pe funcţii similare.

ART. 46

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Legea nr. 47/1991

privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din

domeniul asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

151 din 19 iulie 1991; pct. V din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1992 privind

modificarea unor sancţiuni contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992; Ordonanţa Guvernului nr.

27/1997 pentru completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi

reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 208 din 26 august 1997; Legea nr. 48/1998 privind aprobarea Ordonanţei

Guvernului nr. 27/1997 pentru completarea Legii nr. 136/1995 privind

asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Hotărârea Guvernului nr.

574/1991 privind atribuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare

şi reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din

11 septembrie 1991; art. I din Hotărârea Guvernului nr. 789/1993 pentru

modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 574/1991 privind atribuţiile

Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare, precum şi a

Hotărârii Guvernului nr. 788/1992 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

33 din 3 februarie 1994, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

ART. 47

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va adopta şi va emite:

1. în termen de 3 luni de la numirea membrilor Consiliului Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, normele privind:

a) clasele de asigurări care pot fi practicate;

b) informaţiile şi documentaţia cerute de procedura de autorizare;

c) limita minimă a marjei de solvabilitate, precum şi metodologia de calcul al

acesteia;

d) insolvabilitatea asigurătorului;

e) condiţiile privind administrarea fondului asigurărilor de viaţă, investiţiile şi

evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice, precum şi orice alte aspecte

referitoare la normele actuariale;

f) categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului,

precum şi regulile de dispersare a plasamentelor;

g) elaborarea metodologiei de calcul şi de evidenţă a rezervelor tehnice

minimale pentru activitatea de asigurări generale, în condiţiile prezentei legi;

2. în termen de 6 luni de la numirea membrilor Consiliului Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor, normele privind:

a) actualizarea limitelor minime pentru:

- capitalul social vărsat al societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi

reasigurare;

- capitalul social vărsat de brokerii de asigurare;

- fondul de rezervă liberă vărsat al unui asigurător, constituit sub formă de

societate mutuală;

b) actualizarea taxelor de autorizare şi stabilirea termenelor de plată a taxelor

de funcţionare prevăzute de prezenta lege;

c) informaţiile, documentele şi certificatele necesare pentru întocmirea

rapoartelor prevăzute de prezenta lege;

d) forma şi conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind

asigurările de viaţă;

e) alte categorii de rezerve tehnice decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1);

f) informaţiile pe care trebuie să le conţină rapoartele brokerilor de asigurări,

aspectele referitoare la comportarea şi managementul afacerilor acestora, limita

minimă a asigurării de răspundere civilă profesională, precum şi operaţiunile

care pot fi efectuate;

g) *** Abrogată

h) categoriile de asigurări exceptate de la prevederile prezentei legi, în

condiţiile şi în termenii stabiliţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

i) responsabilităţile, competenţele, condiţiile şi orice alte aspecte referitoare la

administratorul special, precum şi atribuţiile acţionarilor semnificativi şi ale

persoanelor semnificative ale asigurătorului, după numirea acestuia;

j) criteriile pentru aprobarea prealabilă a acţionarilor semnificativi şi a

persoanelor semnificative;

k) aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii;

l) regimul confidenţialităţii informaţiilor;

m) transferul de portofoliu.

ART. 47^1

(1) Fiecare asigurător are obligaţia de a raporta Comisiei de Supraveghere a

Asigurărilor volumul primelor brute subscrise, al daunelor şi al comisioanelor,

fără deducerea reasigurării, defalcate pe fiecare stat membru şi pe fiecare clasă

de asigurări pentru care a fost autorizat să o practice, aferente contractelor de

asigurare încheiate în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta

servicii.

(2) Raportarea prevăzută la alin. (1) nu va include informaţiile privind

contractele de răspundere civilă a transportatorilor, încadrată în categoria de

asigurări generale, clasa nr. 10 – Asigurări de răspundere civilă pentru

vehicule, prevăzută la lit. B din anexa nr. 1.

(3) Forma, conţinutul şi termenele de prezentare a raportului prevăzut la

alin. (1) se vor stabili prin normele emise în aplicarea prezentei legi.

(4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite, la cerere,

autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia asigurătorul îşi

desfăşoară activitatea, în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta

servicii, situaţia centralizată a raportărilor prevăzute la alin. (1).

ART. 47^2

Asigurătorii, reasigurătorii şi intermediarii în asigurări şi în reasigurări au

dreptul să utilizeze datele cu caracter personal ale asiguraţilor sau

beneficiarilor contractelor de asigurare sau reasigurare, înscrise în acestea,

inclusiv codul de identificare fiscală, numai în scopul gestionării contractelor

de asigurare sau reasigurare şi al instrumentării dosarelor de daună, cu

respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu

privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor

date.

ART. 47^3

Prezenta lege transpune directivele Uniunii Europene din domeniul

asigurărilor, prevăzute în anexa nr. 3.

ART. 47^4

Anexele nr. 1 – 3 fac parte integrantă din prezenta lege.

NOTE:

1. Reproducem mai jos prevederile art. III – V din Legea nr. 403/2004, astfel

cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 201/2005,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 113/2006.

“ART. III

(1) Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în

Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia definiţiilor şi a

prevederilor din prezenta lege care implică statutul de stat membru al

României, precum şi a lit. C şi D din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu

modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege,

care se vor aplica începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

(2) *** Abrogat

ART. IV

(1) Până la data aderării României la Uniunea Europeană, prevederile art. 5

lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv

cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică pe bază anuală, în condiţiile stabilite

de prezenta lege şi de normele emise în aplicarea acesteia.

(2) Prevederile art. 26 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările

ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică până la data de

31 decembrie 2005, cu excepţia lit. d), care rămâne în vigoare şi după această

dată.

ART. V *** Abrogat”

2. Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 201/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 113/2006.

“ART. II

(1) Orice dispoziţii legale referitoare la asigurări şi/sau reasigurări, privind

fondul de siguranţă, se vor aplica începând cu data aderării României la

Uniunea Europeană.

(2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va emite norme în aplicarea

Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele

aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării

în vigoare a prezentului act normativ.

(3) În termen de patru luni de la data aderării României la Uniunea

Europeană, asigurătorii sau reasigurătorii autorizaţi în conformitate cu

prevederile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale

normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi să se conformeze

prevederilor art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi

completările ulterioare.

(4) Registrul actuarilor se va deschide de către Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor de la data aderării României la Uniunea Europeană.

(5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va remite Registrul actuarilor

către Corpul actuarilor, în termen de 4 ani de la data aderării României la

Uniunea Europeană. De la data preluării Registrului actuarilor, Corpul

actuarilor primeşte statut de asociaţie profesională independentă cu rol de

autoreglementare a acestei profesii.”

ANEXA 1

A. Asigurări de viaţă

Tipuri de asigurări care au o bază contractuală:

a) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de supravieţuire,

asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de

viaţă), asigurarea de viaţă cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie,

asigurarea de naştere;

b) anuităţi;

c) asigurări de viaţă suplimentare: asigurări de deces din accident, asigurări

de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală,

asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate

temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident,

asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli

grave, asigurări de şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui

contract de asigurări de viaţă;

d) asigurări permanente de sănătate.

Clasele de asigurări de viaţă

I. Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare, prevăzute la

lit. A a), b) şi c), cu excepţia celor prevăzute la pct. II şi III

II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere

III. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii,

prevăzute la lit. A a) şi b)

IV. Asigurări permanente de sănătate, prevăzute la lit. A d)

B. Asigurări generale

Clasele de asigurări generale:

1. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile

profesionale), pentru care se acordă:

- despăgubiri financiare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte (financiare şi în natură);

- despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul

transportului.

2. Asigurări de sănătate, pentru care se acordă:

- despăgubiri financiare;

- despăgubiri în natură;

- despăgubiri mixte (financiare şi în natură).

3. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), care

acoperă:

- daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor;

- daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele decât cele cu

motor.

4. Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă:

- daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se deplasează sau

transportă mărfuri ori persoane.

5. Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă:

- daune survenite la mijloacele de transport aerian.

6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care

acoperă:

- daune survenite la mijloace de transport fluvial;

- daune survenite la mijloace de transport lacustru;

- daune survenite la mijloace de transport maritim.

7. Asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă:

- daune suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate.

8. Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, care acoperă:

- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în

clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), cauzate de:

- incendiu;

- explozie;

- furtună;

- alte fenomene naturale în afara furtunii;

- energie nucleară;

- surpare de teren.

9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:

- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în

clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), atunci când aceste daune sunt cauzate de grindină sau

îngheţ, furt, altele decât cele prevăzute la pct. 8.

10. Asigurări de răspundere civilă pentru vehicule, care acoperă:

- daune care rezultă din folosirea vehiculelor terestre (inclusiv răspunderea

transportatorului).

11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, care

acoperă:

- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv

răspunderea transportatorului).

12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim,

lacustru şi fluvial, care acoperă:

- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru

şi fluvial (inclusiv răspunderea transportatorului).

13. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă:

- daune din prejudicii produse terţilor, altele decât cele menţionate la pct. 10,

11 şi 12.

14. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri:

- insolvabilitate;

- credit de export;

- vânzare în rate;

- credit ipotecar;

- credit agricol.

15. Asigurări de garanţii pentru:

- garanţii directe;

- garanţii indirecte.

16. Asigurări de pierderi financiare, care acoperă:

- riscuri de şomaj;

- insuficienţa veniturilor;

- pierderi datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile;

- nerealizarea beneficiilor;

- riscurile aferente cheltuielilor curente;

- cheltuielile comerciale neprevăzute;

- deprecierea valorii de piaţă;

- pierderile de rentă sau alte venituri similare;

- pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menţionate anterior;

- pierderile financiare necomerciale;

- alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare.

17. Asigurări de protecţie juridică, care acoperă:

- cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli, cum ar fi: recuperarea

pagubei suferite de asigurat printr-o procedură civilă sau penală, apărarea ori

reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau

împotriva unei reclamaţii îndreptate împotriva acestuia.

18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul

deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă

permanentă.

Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi clasificate într-o altă clasă, cu

excepţia cazului menţionat la lit. C.

C. Denumirea autorizaţiei acordate simultan pentru mai multe clase de

asigurare:

a) clasele nr. 1 şi 2 se acordă sub denumirea “Asigurări de accidente şi

boală”;

b) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 3, 7 şi 10 se acordă sub denumirea

“Asigurări auto”;

c) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 4, 6, 7 şi 12 se acordă sub denumirea

“Asigurări maritime şi de transport”;

d) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 5, 7 şi 11 se acordă sub denumirea

“Asigurări de aviaţie”;

e) clasele nr. 8 şi 9 se acordă sub denumirea “Asigurări de incendii şi alte

daune la proprietăţi”;

f) clasele nr. 10, 11, 12 şi 13 se acordă sub denumirea “Asigurări de

răspundere civilă”;

g) clasele nr. 14 şi 15 se acordă sub denumirea “Asigurări de credite şi

garanţii”.

D. Riscuri auxiliare

Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să

subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca autorizaţia să prevadă aceste

riscuri, dacă acestea:

- sunt legate de riscul principal;

- privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal; şi

- sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.

Riscurile cuprinse la lit. B în clasele nr. 14 “Asigurări de credite”, nr. 15

“Asigurări de garanţii” şi nr. 17 “Asigurări de protecţie juridică” nu pot fi

considerate riscuri secundare pentru alte clase.

Riscurile cuprinse la lit. B în clasa nr. 17 “Asigurări de protecţie juridică”

pot fi considerate riscuri auxiliare clasei nr. 18 “Asigurări de asistenţă”, atunci

când sunt legate de riscul principal şi când riscul principal se referă numai la

asistenţa furnizată persoanelor care sunt în dificultate în cursul deplasărilor sau

absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Asigurările de protecţie juridică pot fi considerate riscuri auxiliare, cu

respectarea prevederilor primului alineat, dacă litigiile sau riscurile care

decurg din acestea sunt aferente utilizării mijloacelor de transport maritim.

E. Riscuri majore sunt:

a) riscurile cuprinse în clasele nr. 4, 5, 6, 7, 11 şi 12 de la lit. B;

b) riscurile cuprinse în clasele nr. 14 şi 15 de la lit. B, atunci când titularul

contractului de asigurare exercită din punct de vedere profesional o activitate

industrială, comercială sau independentă şi riscul se referă la această

activitate;

c) riscurile cuprinse în clasele nr. 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 de la lit. B, în măsura

în care titularul contractului de asigurare depăşeşte limitele a cel puţin două

dintre următoarele trei criterii, începând cu 1 ianuarie 2007:

- totalul activelor: 6,2 milioane euro, stabilit pe baza cursului ROL/EUR

comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a exerciţiului

financiar precedent;

- cifra de afaceri: 12,8 milioane euro, stabilită pe baza cursului ROL/EUR

comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a exerciţiului

financiar precedent;

- numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului: 250;

d) în cazul în care titularul contractului de asigurare face parte dintr-un grup

care are obligaţia întocmirii situaţiilor financiare consolidate, criteriile

menţionate la lit. c) se vor aplica conturilor consolidate.

ANEXA 2

REGISTRUL SPECIAL

al activelor admise să acopere rezervele tehnice

1. În perioada desfăşurării activităţii sale, fiecare societate de asigurare

trebuie să ţină la sediul ei central un registru special al activelor admise să

acopere rezervele tehnice calculate şi menţinute în conformitate cu

reglementările prevăzute de prezenta lege şi ale normelor date în aplicarea

acesteia.

2. În situaţia exercitării de către societatea de asigurare a unei activităţi de

asigurare generală sau a unei activităţi de asigurare de viaţă, aceasta este

obligată să ţină la sediul ei central registrul special pentru categoria de

activitate respectivă.

3. Valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu

prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puţin egală cu

valoarea rezervelor tehnice.

4. În situaţia în care un activ înscris în registru este grevat de sarcini în

favoarea unui creditor sau a unui terţ, cu consecinţa indisponibilizării unei părţi

din valoarea acestui activ pentru acoperirea angajamentelor, această situaţie se

înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală

menţionată la pct. 3.

5. Dacă un activ admis să acopere rezervele tehnice este grevat de sarcini în

favoarea unui terţ sau a unui creditor, fără a îndeplini condiţiile prevăzute la

pct. 4, ori dacă un astfel de activ este grevat de sarcini în favoarea unui creditor

sau a unui terţ ori dacă un creditor are un drept de a cere compensarea creanţei

sale cu creanţa societăţii de asigurare, în caz de insolvenţă şi faliment ale

acesteia, această situaţie se înscrie în registru, iar acelor active li se aplică

prevederile legale în vigoare.

6. Componenţa activelor înscrise în registru conform pct. 1 – 5, în momentul

deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, nu trebuie să se

modifice şi nu se poate opera vreo schimbare în registru, cu excepţia corectării

erorilor pur materiale, decât cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor

şi cu aprobarea judecătorului-sindic.

7. Sub rezerva pct. 6, lichidatorii trebuie să adauge la valoarea activelor

respective toate veniturile obţinute din fructificarea lor, precum şi valoarea

primelor încasate în activitatea în cauză între momentul deschiderii procedurii

reorganizării judiciare şi a falimentului şi cel al plăţii daunelor aferente

activităţii de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu.

8. Dacă produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor

estimată în registre, lichidatorii sunt obligaţi să furnizeze o justificare privind

acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi judecătoruluisindic.

ANEXA 3

DIRECTIVE

ale căror prevederi au fost transpuse în prezenta lege

1. Prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 privind

coordonarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative privind

iniţierea şi desfăşurarea activităţii de asigurare directă, alta decât cea de viaţă

(Jurnalul Oficial L 228, 16/08/1973, p. 0003)

Versiunea consolidată cuprinzând modificările aduse prin următoarele

directive: 76/580, 84/641, 87/343, 87/344, 88/357, 90/618, 92/49, 95/26,

2000/26, 2002/13, 2002/87:

- art. 1, art. 2, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 12, art. 13, art.

14, art. 16, art. 17, art. 19, art. 20, art. 22, art. 23, art. 25, art. 26, art. 27, art.

28 a), art. 29 a), art. 29 b), art. 37, anexele A, B, C

2. Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19

martie 2001 privind reorganizarea şi falimentul societăţilor de asigurări

(Jurnalul Oficial L 110, 20/04/2001, p. 0028):

- art. 10(3), anexa

3. Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5

noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (Jurnalul Oficial nr. L345 din 19

decembrie 2002, p. 0001):

- expunere de motive (18), art. 1, 2, 4, 5, art. 6 alin. (4) şi (5), art. 7, 8, 9, 10,

11, 13, 14, 15, 17, 18, 19, 20, 24, 27, 28, 29, 30, 31, 34, 36, 37, 38, 39, 40, 41,

42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 58, 59, 61, 62, 67, 69,

anexa, anexa 2.

4. Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16

decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a

societăţilor de asigurare şi a firmelor de investiţii într-un conglomerat financiar

şi cuprinzând modificări la directivele Consiliului 73/239/CEE, 92/49/CEE şi

93/22/CEE şi directivele 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European

şi Consiliului (Jurnalul Oficial L 035, 11/02/2003, p. 0001):

- art. 2(2), art. 2(6), art. 2(9), art. 2(10), art. 2(11), art. 2(12), art. 2(13), art.

2(14), art. 2(15), art. 2(16)

5. Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9

decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări (Jurnalul Oficial nr. L009

din 15 ianuarie 2003, p. 0003):

- art. 1, art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 4, 6, 7, art. 7 alin. (3), art. 8, 9, 10, 11, 12,

14.

6. Directiva 92/49/CEE din 18 iunie 1992 de coordonare a dispoziţiilor

legale, de reglementare şi administrative privind asigurarea directă, alta decât

asigurarea de viaţă, şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE

(a treia directivă privind “asigurarea, alta decât de viaţă”) (Jurnalul Oficial L

228, 11/08/1992, p. 1):

- expunere de motive (7), art. 1, art. 2, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9,

art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 27, art. 29, art. 30, art. 32,

art. 34, art. 35, art. 36, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41, art. 44, art. 45, art. 46,

art. 51, art. 56, art. 57

7. Directiva 98/78/CE din 27 octombrie 1998 privind supravegherea

suplimentară a societăţilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de

asigurare (Jurnalul Oficial L 330, 05/12/1998, p. 0001):

- expunere de motive (10) – (11), art. 1(b), art. 1(g), art. 1(h), art. 1(i), art.

1(j), art. 9

8. Directiva 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g)

din Tratat, privind conturile consolidate (Jurnalul Oficial L 193, 18/07/1983, p.

0001):

- art. 1

9. Directiva 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind armonizarea legislaţiilor

statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru daunele

decurgând din circulaţia autovehiculelor şi de modificare a directivelor

Consiliului 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a patra directivă privind asigurarea

auto) (Jurnalul Oficial L 181, 20/07/2000, p. 0065):

- art. 4, art. 6

10. Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21

aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, care modifică

următoarele directive: 85/611/CEE, 93/6/CEE şi 2000/12/CE şi care abrogă

Directiva 93/22/CEE – art. 4(14).

11. Directiva a IV-a a Consiliului privind conturile anuale ale anumitor tipuri

de societăţi comerciale (78/660/CEE), publicată în Jurnalul Oficial nr. L222 din

14 august 1978:

- art. 17

12. Regulamentul Consiliului (CE) 2001/2157 privind statutul unei companii

europene, publicat în Jurnalul Oficial nr. L294 din 10 noiembrie 2001:

- art. 1 alin. (1)

13. Directiva 77/91, publicată în Jurnalul Oficial nr. L026 din 31 ianuarie

1977:

- art. 6 alin. (1)

14. Directiva 78/473/CEE de coordonare a dispoziţiilor legale, de

reglementare şi administrative în domeniul coasigurării comunitare, publicată

în Jurnalul Oficial nr. L151 din 7 iunie 1978, p. 0025 – 0027:

- art. 10

15. Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind

activitatea şi supravegherea instituţiilor pentru pensii ocupaţionale, publicată în

Jurnalul Oficial nr. L 235 din 23 septembrie 2003, p. 10 – 21:

- punctul 19 din preambul.

—————-

Spune-le prietenilor tai:

Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare

Articole Similare

Cauta

Votati

Inchirieri Timisoara

Arhitectura|Design

Vizitatori

Vizitati-ne pe:

Sau preluati feed-ul:

Parteneri