Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in virtutea carora subiectul activ, poate pretinde o anumita conduita subiectului pasiv, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, indreptatindu-l pe titular la forta de constrangere in cazul opunerii.
Subiectul activ se numeşte creditor, fiindcă a avut încredere( lb. latina – credere) în persoana debitorului, iar subiectul pasiv se numeşte debitor, fiindcă datorează (lb. latina – debet) creditorului o anumită prestaţie.
Drepturile de creanta mai sunt numite si drepturi personale, intrucat poarta obligatii asupra unei anumite persoane care este debitorul.
Obiectul obligaţiei constă în ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor şi acesta trebuie să îndeplinească.
Codul comercial consacra anumite reguli privind executarea obligatiilor si a asigurarii creditului, acestea fiind specifice activitatii comerciale.
Creditorul are dreptul de a pretinde prestaţia de la debitor la scadenţă, care poate fi data naşterii raportului juridic de obligaţie (ceea ce constituie regula la prestaţia de a da) sau o dată ulterioară (ceea ce la prestaţia de a face rezultă din însăşi natura prestaţiei). Dreptul creditorului se stinge prin executarea prestaţiei de către debitor (fie de bunăvoie, fie silit), întrucât astfel acest drept devine fără obiect.
Pretul
Este un element foarte important al contractelor comerciale, care se stabileste de obicei in bani de catre partile contractante sau de catre un tert. In anumite cazuri, datorita modificarii pretului marfurilor, partile contractului nu sunt in masura sa stabileasca pretul in contractele pe care le incheie. In aceste cazuri se considera ca partile au avut in vedere adevaratul pret al marfurilor sau pretul curent al acestora, din listele bursei sau mercurialelor de la locul unde s-a incheiat contractul.
Conform art. 41 Cod comercial, daca moneda prevazuta in contract nu are curs legal sau comercial in tara, iar cursul ei nu a fost determinat de partile contractante, plata va putea fi facuta in moneda nationala la cursul de schimb din momentul scadentei si la locul platii. Plata se va putea face in moneda straina daca acest lucru a fost prevazut expres in contract.
Pe intreg teritoriul Romaniei, orice plati, incasari sau transferuri se realizeaza in moneda nationala, exceptie facand prevederile art. 8 din Regulamentul nr. 1/2004.
Dobanzile
In cazul intarzierii in executarea obligatiilor banesti, debitorul datoreaza dobanzi creditorului, in scopul de a-l sanctiona, pentru a se repara in acest fel prejudiciul suferit de creditor in urma intarzierilor.
Legea prezuma ca lipsa de folosinta a sumei de bani produce creditorului un prejudiciu constand in cuantumul dobanzii legale calculata pe durata intarzierii in executare. Deci creditorul nu trebuie sa faca dovada vreunui prejudiciu pentru a obtine dobanzile.
Conform art. 43 Cod Comercial “ datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.” Ele curg de drept, dar trebuie cerute de creditor pentru ca nu pot fi acordate din oficiu.
Cuantumul dobanzii comerciale se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, daca partile nu au stabilit acest lucru prin contractul comercial. Daca au facut-o, cuantumul dobanzii va fi acela stabilit intre ele.
In raporturile necomerciale, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a BNR diminuat cu 20 %. In relatiile de comert exterior, dobanda legala este de 6% pe an, atunci cand s-a stipulat plata in moneda straina, iar legea aplicabila este legea romana.
Penalitatile
In anumite situatii, partile stabilesc o penalitate pe care debitorul obligatiei banesti o va achita creditorului in cazul intarzierii in executarea obligatiei. In aceste cazuri creditorul are dreptul numai la plata penalitatilor, nu si a dobanzilor.
Solidaritatea codebitorilor
Codul comercial prevede in art. 42 ca “in obligatiile comerciale, codebitorii sunt tinuti solidar”, exceptie facand stipulatiile contrare, tocmai pentru a proteja creditul.
Exista mai multi debitori si fiecare dintre ei este tinut pentru intreaga obligatie, astfel ca, creditorul poate urmari pe oricare dintre ei. Solidaritatea poate opera chiar daca nu este expres stipulata in contractul comercial, fiind de natura obligatiilor comerciale. Totusi, partile pot inlatura prin conventia ce o incheie solidaritatea, stipuland ca obligatia asumata este divizibila.
Prezumtia de solidaritate actioneaza si asupra fidejusorului (garantul personal al debitorului). Fidejusorul este persoana care se obliga fata de creditorul altei persoane, in acest caz debitorul, sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu o va executa. Nu are importanta daca fidejusorul are calitatea de comerciant sau necomerciant, daca acesta din urma garanteaza o obligatie comerciala.
In concluzie, legea exclude aplicarea prezumtiei de solidaritate, cand codebitorii sunt necomercianti si obligatiile lor nu au caracter comercial.
Raspunderea pentru nerespectarea contractului consta in plata despagubirilor pentru repararea prejudiciului sau in plata penalizarilor, daca in contract exista aceasta clauza penala.
Legea 469/2002 prevede anumite reguli speciale privind raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor din contractele comerciale si anume:
- partile contractante au obligatia sa efectueze toate platile la data scadentei,
- in contracte sa se prevada ca in termen de 30 de zile de la scadenta, debitorii sa plateasca, pe langa suma datorata, penalizari pentru fiecare zi de intarziere,
- in contracte, pe langa penalizari se pot prevede si plata unor daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului,
- totalul penalitatilor pentru intarziere nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului cand prin contract s-a prevazut contrariul.
Deci debitorul poate executa obligatia si dupa data scandentei, in termen de 30 de zile, fara a suporta plata penalitatilor de intarziere. Daca totusi va depasi acest termen, el va fi obligat la plata penalitatilor de intarziere, care incep sa curga de la scadenta, si nu de la expirarea termenului de 30 de zile.
Suma penalitatilor si a daunelor-interese nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate, o reparatie integrala a prejudiciului fiind posibila numai daca limitarea legala a fost inlaturata printr-o clauza expresa prevazuta prin contract.
Conform art. 10 din Legea 469/2004 nerespectarea obligatiei legale privind efectuarea platilor la scandenta constituie contraventie.
Loading ...
