Asigurare – operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate;
Asiguratorul este societatea comerciala obligate a plati anumite sume de bani ( indemnizatie de asigurare) la realizarea evenimentului prevazut in contractul de asigurare sau de lege.
Asiguratul este persoana fizica sau juridical care intra in raporturi juridice cu asiguratorul fie in virtutea legii, fie prin incheierea unui contract de asigurare.
In aceste raporturi de asigurare mai poate interveni o terta persoana, beneficiarul asigurarii, careia asiguratorul urmeaza sa-I plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract.
Riscul asigurat este un eveniment viitor, posibil, dar incert la care sunt expuse bunurile ori patrimonial sau viata si sanatatea unei personae. Asigurarea se face tocmai impotriva acestor pericole. Nu exista risc daca evenimentul s-a produs inainte de existenta contractului de asigurare.
Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat si anume anumite bunuri, valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului
Prin interesul asigurarii se intelege dauna efectiva, evaluabila in bani, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pieire sau degradare a bunului asigurat.
Interes la asigurare pot avea: proprietarul, uzufructuarul, creditorul cu garantii reale, depozitarul, persoanele din familia proprietarului.
Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul plateste indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat. In cazul asigurarilor de bunuri suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii. In cazul asigurarii de raspundere civila, suma asigurata se stabileste prin conventie, iar in cazul asigurarii prin efectul legii prin acte normative. In cazul asigurarii de persoane suma asigurata nu este limitata.
Prima de asigurare este suma de bani pe care o plateste asiguratul asiguratorului pentru asumarea riscului. Acesta este numita si prima bruta si se compune din prima neta, destinata formarii fondului necesat platii indemnizatiilor de asigurare si prima adios destinata acoperirii cheltuielilor si profitului asiguratorului.
Indemnizatia de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului la survenirea cazului asigurat.
Dauna de asigurare se numeste prejudicial suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat.
Clasificarea asigurărilor
Dupa forma de realizare se disting două grupe de asigurări: asigurări prin efectul legii (obligatorii) şi asigurări facultative (contractuale).
Asigurările prin efectul legii se caracterizează prin faptul că relaţiile de asigurare dintre asiguraţi şi asigurător sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.
Asigurările facultative (contractuale) se caracterizează prin faptul că relaţiile dintre asiguraţi şi asigurători se stabilesc prin liberul consimţământ al părţilor, în baza unui contract de asigurare.
După obiectul asigurării se disting trei grupe sau ramuri de asigurare şi anume: asigurări de persoane, asigurări de bunuri şi asigurări de răspundere civilă.
Asigurarea de bunuri
În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire. Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Asigurarea de persoane
Aceasta categorie se refera la asigurarile de viata, asigurarile de accidente si boala, si la asigurarile de sanatate.
Asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca o indemnizatie de asigurare. Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului.
Asigurarea de răspundere civilă
În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul. Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătorească.
Asigurări de credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare şi alte asigurări
Asigurările de credite şi garanţii au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export (cu excepţia celor reglementate prin legi speciale), de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum şi de garanţii directe sau indirecte.
După natura relaţiilor dintre părţi implicate în asigurare putem distinge: asigurarea directă, coasigurarea, reasigurarea şi bancasigurarea.
Asigurarea directă este o asigurare propriu-zisă, implicând nemijlocit în mecanismul asigurării asiguratul şi asigurătorul, între care intervine, după caz, contractul sau poliţa de asigurare. Este asigurare tradiţională şi are o largă sferă de cuprindere, vizând toate ramurile.
Coasigurarea este operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta. Fiecare coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.
Reasigurarea este operaţiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător.
Prin reasigurare:
a) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
c) prin operaţiunea de retrocesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat.
Bancasigurarea constituie sistemul de parteneriat dintre bănci şi societăţile de asigurare, în vederea promovării reciproce a serviciilor specifice pe care le oferă clienţilor şi, desigur, în ideea sporirii aderenţei la piaţă a prestaţiilor bancare şi de asigurări.
Contractul de asigurare
Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite.
Contractul de asigurare se incheie sub forma scrisa. Contractul de asigurare va cuprinde:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;
b) obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliţa de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare.
Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract. Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare. În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) este autoritatea administrativa autonoma de specialitate, cu personalitate juridica, al carei scop principal este apararea drepturilor asiguratilor si promovarea stabilitatii activitatii de asigurare in Romania. Aceasta adopta avize, norme, decizii si circulare, sub semnatura presedintelui, dupa deliberare in sedinte. Normele sunt puse in aplicare prin ordin al presedintelui.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are urmatoarele atributii:
- elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, după consultarea cu asociaţiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce priveşte reglementările contabile, şi după avizul/informarea, după caz, potrivit legii, a Ministerului Finanţelor Publice; de asemenea, avizează obligatoriu toate actele administrative individuale care au legătură cu activitatea de asigurare;
- autorizează asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare să desfăşoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări, după caz, şi aprobă orice modificare a documentelor sau condiţiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare;
- aprobă, în vederea acordării avizului prealabil pentru înregistrarea ca asigurător sau reasigurător, acţionarii, direcţi şi/sau indirecţi, în baza prevederilor normelor emise în aplicarea legii;
- autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege şi încasează ca venituri proprii o contribuţie procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii şi controlului activităţii de asigurări obligatorii;
- aprobă şi, după caz, retrage aprobarea, în condiţiile legislaţiei în vigoare şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, pentru persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare şi avizează şi, după caz, retrage avizul, pentru membrii Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii;
- aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/reasigurător/broker de asigurare şi/sau de reasigurare autorizat în România, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia. Aprobarea se dă, de la data depunerii documentaţiei complete, în termen de 90 de zile pentru asigurători/reasigurători şi în termen de 45 de zile pentru brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare;
- aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăţilor de asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, după consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei, precum şi pentru sucursalele din România ale asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;
- aprobă, la cererea asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, după caz, încetarea activităţii, după verificarea situaţiei financiare a acestora;
- supraveghează situaţia financiară a asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi activitatea altor intermediari în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane fizice sau juridice, conform prevederilor prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia, inclusiv a sucursalelor acestora stabilite pe teritoriul altor state membre, în conformitate cu dreptul de stabilire, după consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei;
- în vederea aplicării principiilor de supraveghere prudenţială şi preventivă, exercită un control permanent asupra activităţii asigurătorilor, reasigurătorilor şi a brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare prin analiza şi evaluarea, prin direcţiile de specialitate la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a informaţiilor cuprinse în rapoartele, informările şi documentele transmise acesteia în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale normelor emise în aplicarea acesteia, precum şi în conformitate cu avizele şi deciziile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
- în vederea protejării intereselor asiguraţilor şi a potenţialilor asiguraţi, efectuează controale periodice sau inopinate la sediile asigurătorilor, reasigurătorilor şi ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice, face investigaţii detaliate privind condiţiile de desfăşurare a activităţii de către aceştia, între altele prin colectarea de informaţii şi solicitarea de documente privind activitatea lor;
- în vederea asigurării unei pregătiri profesionale unitare a persoanelor care lucrează în domeniul asigurărilor, aprobă, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia şi prin hotărâri adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, programa cursurilor şi tematica examenelor de absolvire pentru entităţile care organizează astfel de cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, postliceală sau postuniversitară, inclusiv pentru profesia de actuar, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior acreditate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi cerinţele minime de abilitare a lectorilor pentru aceste cursuri;
- asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităţilor prevăzute în norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a următoarelor entităţi:
1. orice societate de asigurare care este o societate participativă în cel puţin o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ;
2. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ;
3. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de asigurare; - solicită prezentarea de informaţii şi documente, inclusiv cu caracter statistic, referitoare la activitatea de asigurare, managementul acestei activităţi şi conducerea executivă a acesteia, atât de la asigurători, reasigurători, intermediari în asigurări şi/sau în reasigurări, cât şi de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv informaţii referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice;
- ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice;
- aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor şi reasigurătorilor, precum şi a/al sucursalelor şi filialelor acestora;
- îndeplineşte calitatea de administrator al Fondului de garantare;
- aplică măsurile de sancţionare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu exercitarea unei influenţe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu principiile de conducere prudenţială a activităţii asigurătorilor, stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
- primeşte şi răspunde la toate sesizările şi reclamaţiile privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări;
- participă, în calitate de membru, la comitetele sau organismele specifice domeniului asigurărilor de pe lângă Comisia Europeană, la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în asigurări şi reprezintă România la conferinţe şi întâlniri internaţionale;
- informează autorităţile competente din statele membre pe teritoriul cărora sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare ori a agenţilor de asigurare români sau unde se prestează de către aceştia servicii, despre orice măsuri sancţionatorii luate împotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizaţiei de funcţionare;
- deschide şi menţine Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări.
Strategia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se circumscrie celor două scopuri majore pe care le are: apărarea drepturilor asiguraţilor şi promovarea stabilităţii finaciare a sectorului asigurărilor.
Asigurările reprezintă o parte importantă a economiei mondiale din ultimele decenii. Într-o lume aflată în continuă mişcare şi transformare, riscurile se înmulţesc, iar precauţia este obligatorie. Asigurarea ca metodă de diminuare a consecinţelor negative neprevăzute ale riscurilor nu mai este un lux, ci o necesitate a vieţii economico-sociale contemporane.
Loading ...
